( Audio : https://www.youtube.com/watch?v=hlc3YMOupM8 https://rumble.com/v3sm52j-maestre-aligic.html )
Maestre Aligică,
am auzit minciuni
sau te-or urcat pe stâncă
și ți-or fixat cununi ?
Mă așteptam să-ți deie
vreo pită România,
dar nu credeam că pita
e chiar Academia…
Ce ai făcut s-o capeți ?
Cu ce i-ai răsplătit ?
Că pân-acuma mie
nu mi-or donat nimic…
Dar iartă-mi întrebarea,
primește-o cu bonton…
Maestre Aligică,
ai omorât vreun om ?
Cum ai ajuns acolo,
pe stânca aia, sus ?
Ai jefuit vreo babă ?
Te-ai pus rău cu Iisus ?
Am și eu bube multe
și am trecutul meu
și chiar, la o adică,
sunt și destul de rău…
Și am și eu prestigiu
în lumea literară
că i-am dat peste bot
cu câte-o melodramă
de câte ori am prins-o
desculță și-n chiloți
și am simțit că-n dânsa
s-or ușurat cam toți…
Și-am dat în ei cu zoaie,
i-am mânjit cu magiun,
dar, plini de fleșcăraie,
tot recunosc că-s bun…
Dinescu e un șmecher,
Blandiana… o tristă.
Iar alții să se pună
cu mine nu există.
Și când mai scriu, alene,
câte o stanță șchioapă,
sărmanul Elie Wiesel
se răsucește-n groapă.
Și-ar ridica și mâna
să cheme la ultraj,
doar că pe mâna aia-i
lipsește-un tatuaj*.
Și sunt curvarul naibii,
viclean și obsedat,
de nici nu mai țin minte
pe câte le-am pupat…
Cu toate astea, însă,
pe la Academie
nu pare să se-audă
prestigiu-mi în curvie…
Și mie niciodată
nu mi-or donat nimică…
Și niciun fel de premiu,
și nicio sorbonică**…
Că tu ești și profesor
la școala de agenți
și-așa se cam explică
de ce ai referenți…
Dar eu rămân în plebe,
cu Barbu și Nechita,
și cu Arta Supremă!
Voi rămâneți cu mita…
Și-or să ne facă, poate,
iluștrii post-mortem,
când doar un ciot de cruce
ne va mai fi poem…
De-această răsplătire
s-aveți parte și voi
pe lumea cealaltă,
de vă treziți strigoi.
Să vi se dea ca premiu
o floare de lumină
când voi veți arde-n flăcări
de sulf și de rugină !
Să vi se puie-n ciorbă
o perișoară bună,
dar să nu-i prindeți gustu-n
lături și mătrăgună…
Și o soprană dulce
să vă cânte un vers
în plină colcăială
de râturi de mistreț !
Dar pe Fănuș, se pare,
nu l-ați făcut postum,
c-ați zis că are două :
și bețiv, și nebun…
Și astea două, cică,
or cântărit mai greu
la poart-Academiei
decât CV-ul meu…
În plus, cu securiștii
eu n-am vrut să mă joc
și le-am transmis întruna
că or să ardă-n foc.
Iar la Academie
dacă n-ai în CV
și o turnătorie…
degeaba vrei să vii.
Dar ce îmi pasă mie ?!
Eu nu vreau niciun lanț !
Din banii României
eu nu vă cer un șfanț !
Maestre Aligică,
am auzit minciuni
sau te-or tăiat în stâncă
și ți-or fixat cununi ?
Și-n panteonul nostru,
febril ca o furnică,
vei sta trudind alături
de preailustrul Duică ?
Pe culmile luminii,
parafrazând firescul,
vei sta lângă savanta
Elena Ceaușescu ?
Și-n bronzul țestei tale,
săpată de-un tembel,
se va scăpa alene
un negru porumbel ?
Maestre Aligică,
am auzit minciuni
sau la Academie
te-or luat ăștia de bun ?
__________________
*Tatuajul cu numărul de la Auschwitz, care, potrivit supraviețuitorului Gunner Miklos și potrivit unor filmări nu apărea pe brațele lui E. Wiesel
**Sorbonica, numele de cod umoristic al S.N.S.P.A., fostă Ștefan Gheorghiu, fostă școală de pregătire a cadrelor de partid, actuală școală de pregătire a cadrelor securității, la care este profesor D-l Aligică
Marius Ianuș 