Category Archives: articole

„Bolile de inimă – mai periculoase decât cancerul…”

Eu unul nu mai am aceeași râvnă în urmărirea „Conspirației Mondiale”. E evident că această conspirație există și e condusă de necuratul, dar nu a existat ea, oare, încă de la căderea unei părți dintre îngerii cerului?

Nu asta e problema. Nu asta trebuie să fie problema noastră. Pentru zece oameni curați la inimă, Dumnezeu ar fi salvat Sodoma. Problema cea adevărată e faptul că inimile noastre sunt tot mai murdare, iar oameni sfinți sunt tot mai puțini.

Eu lucrez la Brașov și locuiesc la intrare în Tărlungeni. Când merg acasă trec pe sub un pod peste care trece Calea București. De fapt, acesta e drumul care merge din Cartierul Noua spre Centura Brașovului.

Tunelul de sub podul acesta e foarte prost făcut, drumul se îngustează într-o singură bandă, deși ar fi fost loc destul pentru două, așa că șoferii care vin dinspre centură sunt obligați printr-un semn să le dea prioritate celor care vin dinspre Noua. Azi, plecând de la servici spre casă, destul de încărcat negativ, pentru că nu am un servici chiar ușor, o mașină venind din sens opus nu mi-a dat prioritate. Nu am avut nicio ezitare, și m-am băgat și eu, claxonând, cumva la limită, dar mai mult ca să-i dau o lecție șoferului din sens opus.

Aveam să văd curând că era o șoferiță, tânără și ezitantă, și că s-a speriat mai mult decât era cazul, acroșând, sper că ușor, marginea tunelului. Nu m-am oprit, pentru că nici nu aveam cum, și nici nu m-am întors, deși probabil că ar fi trebuit să vorbesc cu fata respectivă. Am mers pe ideea că a primit o lecție și că asta o poate feri în viitor de ceva mai rău. Dar nu cred că am făcut bine, deși o anumită experiență din trecut, cu o șoferiță care a ajuns să-și omoare din greșeală niște prieteni, m-ar cam îndreptăți să zic asta…

Până la urmă, întâmplarea de azi nu a făcut decât să îmi arate cât de împietrită e inima mea…

Iar eu sunt un om care a stat prin mănăstiri, care a făcut metanii, care a stat la privegheri și la slujbe lungi…

Am primit și eu multe astfel de „lecții”, dar ele nu ar fi trebuit, cred, să mă facă să devin (și eu) aspru și necruțător. Dumnezeu s-o ajute pe fătuca asta să îi fie bine în toate, să conducă atent și să se mântuiască.

Acestea sunt probleme mai mari decât Noua Ordine Mondială și Illuminati.

Illuminati nu sunt decât o sectă satanistă, cum au existat atâtea, în toate timpurile.

Își dresează copii de mici să fie pioni fideli ai cauzei lor și au un plan care se succede din generație în generație. Domeniile pe care le vizează și vor să le controleze sunt Mass-Media, Finanțele, Politica și Armata. Utilizează sacrificiile rituale umane în două scopuri – pentru înspăimântare și controlul minții și pentru invocarea necuratului.

Se întâlnesc de trei ori pe săptămână, noaptea, și își săvârșesc ritualurile și porcărioarele lor. Cel mai mare rău și-l fac lor, sufletelor lor.

Iar astfel de mișcări sataniste au existat dintotdeauna. Ba chiar au fost mult mai puternice decât cele de azi. Nu cred că ar putea cineva să compare ce se întâmplă azi în lume cu ce se întâmpla în Imperiul Roman pe vremea lui Nero sau a lui Dioclețian.

Nebunia antiumană care e răspândită azi în lume de toate aceste forțe masonice a mai existat, a mai stăpânit lumea. Cu ce diferă masonii de azi de meșterii (templului!) cărora Domnul Hristos le-a spus: „Nu mă credeți, pentru că tatăl vostru este diavolul și voi ai lui sunteți!”?…

Nu asta e problema noastră. Problema suntem noi, creștinii sau pretinșii creștini. Să ne uităm un pic în jurul nostru. Câți dintre noi mai cred cu adevărat? Ce e cu scandalurile astea homosexuale în Biserică și de ce nu se iau măsuri împotriva celor învinuiți? Nu e evident că un homosexual nu poate intra în Altar?

Asta e durerea, dragii mei prieteni. Nu mai sunt creștinii de altădată. Și de asta va și veni, într-o zi, sfârșitul… Pentru zece oameni Dumnezeu ar fi salvat Sodoma, dar acei oameni nu au fost de găsit…

Lupta împotriva păcatului personal e mai mare decât lupta împotriva (conducerii) lumii. Și e, de fapt, adevărata luptă împotriva necuratului.

Pentru că, într-adevăr, metaforic vorbind, bolile de inimă chiar sunt mai periculoase decât cancerul.

Completare (21.07.2017):

Azi, mergând la servici, trec pe sub același pod.

De când am plecat de acasă am simțit că o să primesc o lecție.

Pe centură, în fața mea, e o mașină albă, condusă de o persoană ezitantă. Și mașina de ieri a fost tot albă. La giratoriul unde se desface drumul spre Noua, mașina face dreapta, pe acest drum, iar eu știu exact ce va urma.

Merg în urma mașinii albe, încet și spășit, să-mi primesc lecția.

Și, într-adevăr, mașina albă, un Chevrolet, nu acordă prioritate mașinii care vine din față – o dubiță neagră, exact ca aceea pe care o avusem eu în spate, ieri seară. Dar dubița aceasta oprește și îl lasă pe șoferul ezitant și neștiutor să treacă, fără să îi facă șicane, exact cum ar fi trebuit să procedez și eu, ieri. Las să treacă dubița și apoi trec și eu.

E evident că am primit o lecție de la Dumnezeu, care îmi cere să mă port cu răbdare și înțelegere față de toți oamenii, indiferent de greșelile lor.

Marian Munteanu – poate ultima șansa a României

Ca să îl parafrazez pe Jules Verne, cel din „Familia fără nume”, românii trebuie să se unească în jurul unui om pe care nici ofertele de bogății și nici amenințările să nu îl clintească din calea apărării interesului național. Altfel vom fi distruși, marginalizați și apoi înlocuiți în propria noastră țară… Cred că omul de care avem nevoie e Marian Muteanu. Nu vă lăsați manipulați de indivizii care caută cu orice chip să-i strice imaginea. În spatele lor sunt interese meschine, antiromânești. Deși Marian Munteanu a anunțat, pe pagina sa de Facebook, că CNSAS-ul a dat verdictul de necolaborare în cazul său, cei care răspândesc vechile minciuni nu au încetat…

Eu am cunoscut, pe propria piele, ce înseamnă o încercare organizată de marginalizare… și de asta vă rog: nu luați de bun nimic din ce vi se spune rău despre el. 

Marian Munteanu e doar un om pe care sistemul l-a considerat (și, iată, îl consideră încă) extrem de periculos. În condițiile în care Vadim Tudor nu a fost considerat prea periculos. Și atunci, e clar ce ideologie politică au cei care îl marginalizează pe Munteanu. Vorbim de aceeași lepră îngrozitoare a societății românești: de securitate. De serviciile de informații vândute. Ieri – bolșevicilor, azi – iudeo-masoneriei…

Cel mai înspăimântător lucru pentru cei care și-au propus înrobirea și distrugerea acestei țări e nașterea unui curent creștin-naționalist autentic.

Îl susțin, deci, pe Marian Munteanu și voi lupta alături de el în această campanie și după ce ea se va termina.

Post Post Scriptum la a treia scrisoare deschisa catre Nicolae Manolescu

Stimate Domnule Manolescu,
ca un corolar al intregii noastre discutii, dati-mi voie sa va anunt ca in perioada 9-11 septembrie 2016, adica peste o saptamana, are loc la Cernauti „Festivalul international de poezie Meridian, dedicat… „culturii si traditiei evreiesti”. Prin inestimabila grija a ICR (Institutul Cultural Roman, unde termenul „Cultural” e, o stim amandoi, o acoperire), Romania va fi reprezentata la acest eveniment de Miruna Vlada Troncota, fiica decanului Facultatii SRI, trecuta candva prin cenaclul meu, fara sa stiu cine e (securista si ea, de vreme ce imi propunea, intr-o discutie pe care am purtat-o in fata Casei Monteoru, fostul sediu USR, sa intru si eu in „onorabilul” lor sistem, ca sa fiu trimis in Rusia…), si Domnica Drumea, sotia mea. (Si, indiferent de decizia Judecatoriei Sectorului 1, ea va ramane sotia mea, „pana ce moartea ne va desparti”, dupa cum am fagaduit amandoi in fata Lui Dumnezeu.)
Ca sotia mea nu e evreica si nu are vreo legatura apropiata cu acest neam o garantez.
Daca familia Troncota o fi evreiasca, nu cunosc. Cert e ca securitatea romana a fost condusa multa vreme de evrei, iar acestia s-au dovedit niste criminali odiosi (a se citi „Imn pentru crucea purtata” a lui Virgil Maxim)…
In Cernauti, in punctul maxim de expansiune al evreimii, erau cam o treime dintre locuitori evrei. Au stat pe acolo vreme de cinci-sase generatii, dar cu dinamica si nestatornicia specifice acestui neam. Cultural, nu ne-au lasat absolut nimic. Nu ii interesau gandurile si sentimentele, ci doar banii nostri. Singura amprenta pe care au pus-o asupra culturii romane a fost avangarda, o avangarda distructiva, in care romanii nu se recunosc. Prin alte parti s-au aliat cu tiganii si au mai inventat macar cate o muzica, macar cate un „Haide Jano sa ne vindem casa, ca sa putem sa dansam” (!), dar la noi interesul a fost exclusiv pervertirea moralei romanului si transformarea lui intr-un cumparator prost. (Interes pe care si-l mentin si astazi, la nivel planetar.) Astazi mai sunt la Cernauti vreo cincizeci de descendenti ai evreilor. Asa ca… despre ce „cultura si traditie” vorbim?!
Oare nu ar trebui sa le explice cineva celor din ICR ce este Cernautiul si cui apartine de drept acest oras?! Oare nu stie nimeni in acea institutie securista ca acesta este orasul in care a invatat Eminescu, capitala Bucovinei noastre?!
http://icr.ro/pagini/scriitoarele-domnica-drumea-si-miruna-vlada-la-festivalul-international-de-poezie-meridian-de-la-cernauti
Dar sa revenim: securistii o folosesc pe sotia mea (din nou, cred) in razboiul impotriva mea. Am spus „din nou” pentru ca probabil ca stiti ce s-a intamplat in ultimele „colaborari” ale mele cu ICR-ul… Cinci ani m-am chinuit sa fac sa fie demis evreul Dan Shafran si acolita sa Eva Leonte din conducerea ICR Stockholm, dar pentru sexuristii din MAE si ICR un gunoi al lor are mai multa valoare decat cel mai important poet roman in viata…
Stiti probabil ca acestia nu m-au lasat impreuna cu sotia mea la un atelier de traducere, ne-au dus in Suedia in ani diferiti si de aici a survenit drama familiei mele.
Totul s-a petrecut pe fondul unei dispute pe care o aveam de un an cu securistii din İCR, asa ca imi e greu sa cred ca a fost o simpla intamplare, pornita de la o regula satanisa a evreimii din İCR Stockholm, regula pe care nici nu o aplicau in toate cazurile (!)… Cred, deci, ca a fost ceva premeditat.
Eu am avut parte de gunoiul pe care ni-l arunca in fata talmudistii in propria mea viata, din belsug, asa ca nu va vorbesc nicidecum din carti sau din imaginatie. Iar de cand ne-am despartit, nevasta-mea sta mai mult prin sinagogile satanei decat in Biserica. Dar ati observat cate din actiunile culturale de azi se tin prin sinagogi refacute si prin manastiri abandonate? Un om intelept si credincios vede aici lucrarea diavolului. Dar si dumneavoastra, care ati lucrat pentru iudeo-masonerie, in cadrul UNESCO, ati putea sa intelegeti, foarte usor, cum stau cu adevarat lucrurile. E normal ca aceasta institutie care pretinde ca ar cauta sa salveze copiii cu probleme sa incerce sa ii (homo)sexualizeze pe toti copiii, de la varste tot mai fragede? Ati vazut manualele de „Educatie sexuala” pe care le difuzeaza UNESCO gratis pana si in Basarabia?
Va mai amintiti cum v-ati simtit cand ati pacatuit prima data? Dar ce va tot explic eu?!… Rugati-va, domnule critic, ca altfel va asteapta un infinit de durere… Alegeti Viata, Care este Domnul Hristos!
Marius, fra+ele
Urmare de la: https://yanush.wordpress.com/2016/08/27/a-treia-scrisoare-deschisa-pentru-domnul-nicolae-manolescu/

A treia scrisoare deschisa pentru domnul Nicolae Manolescu

Stimate Domnule Nicolae Manolescu,

am citit cronica pe care ati dedicat-o antologiei mele in revista pe care o conduceti. Ma voi feri de vreo polemica literata, pentru ca e dreptul criticului sa aiba orice impresie doreste asupra unui autor. M-a surprins cat de usor treceti peste prima parte a versurilor mele, care, departe de a fi o „promisiune”, constituie un corp de texte poetice mai voluminos decat cele lasate in urma de Ion Barbu, Bacovia sau Virgil Mazilescu. Potrivit propriilor dumneavoastra criterii literare, chiar fara sa gustati versurile mele crestine aparute ulteior, ar fi trebuit sa valorizati altfel acest corp de texte. Fie si numai pentru ca, in baza lui, eram predat in Facultatea de Litere inca de pe cand eram student al acestei facultati, performanta pe care nu cred sa o fi reusit alt scriitor roman.

Acum treceti peste toate acestea, peste tot ce au scris o puzderie de literati, si declarati, in plina polemica personala (!), ca sunt nazist si antisemit si ca ar trebui sa dispar din literatura romana…

Imi pare rau sa va dezamagesc, dar nu sunt nici nazist, nici antisemit.

Teoria rasista a lui Adolf Hitler imi e straina. Nu ma consider mai bun decat altii doar pentru ca m-am nascut roman. Dar nici nu pun semnul egalitatii prosteste, intre neamuri care au date de religie, cultura si civilizatie absolut diferite, cum e la moda azi.

Si nu sunt nici antisemit. Cuvantul „semit” se refera la un grup de populatii meridionale cu date religioase, culturale si sociale extrem de diferite. Maltezii, de pilda, sunt crestini si merita tot respectul meu. Ma deranjeaza, dintre evrei, aceia care inca mai merg pe logica „poporului ales”, care, fiind „superior”, ar trebui sa conduca intreaga lume. Ma deranjeaza, deci, xenofobii si rasistii evrei. Talmudistii si cabalistii care si-au facut din litera Legii un crez, dar care au pierdut duhul ei. „Dar litera ucide, iar duhul face viu”, spune Sfantul Apostol Pavel. Ma deranjeaza talmudistii si cabalistii care scotocesc prin tara mea fara sa le fi dat voie si care imi interzic sa imi cinstesc martirii, pentru ca „au fost legionari”. Le-am explicat ca atunci cand Antonescu a hotarat deportarea evreilor si tiganilor in Transnistria, legionarii erau in puscarii sau in lagarele din Germania…(!) Le-am explicat ca asa-zisele „trenuri ale mortii” nu erau menite sa-i ucida. Aceste trenuri au stationat mai mult in anumite locuri pentru ca se astepta trecerea unor garnituri germane si exista teama ca nemtii i-ar putea executa pe cei aflati in curs de deportare. Dar talmudistii acestia si-au astupat urechile si ne-au declarat „criminali de razboi”… Si noi de ce nu-i putem intreba ce s-a intamplat la Pitesti, la Aiud, la Gherla, la Jilava si in toate locurile in care Securitatea romana, condusa de evrei, a zdrobit elita acestei tari, tineretul legionar? De ce nu-i putem intreba cum de s-a transformat Stalin, peste noapte, din „tatuca popoarelor” intr-un criminal odios, indata ce a inceput sa-i casapeasca SI pe evreii din jurul lui? Si de ce trebuie sa ascultam istoria celui de-al doilea razboi mondial povestita doar de o singura parte? Si de ce trebuie sa punem semnul egal intre miscarile nationaliste ale secolului trecut, atat de diferite intre ele? De ce sa fie egal nationalismul rasist al germanilor cu fascismul crestin al lui Musolini (desfasurat sub sloganul „Dumnezeu, Patria, Familia” si fara nicio problematica iudaica), cu radicalismul democrat al lui Salazar sau cu regimul militarist al Generalului Franco? Si cum sa fie toate acestea (sau oicare dintre ele) egale cu misticismul legionar, intemeiat in ideea biruintei de dincolo de moarte, din viata cea vesnica?

Domnule Manolescu, inainte de a pune, in rand cu talmudistii, acest semn al egalitatii, va solicit o operatie marunta, care, in conditiile tehnicii de azi, va va lua doar cateva minute. Verificati, asadar, de cate ori apare numele Lui Dumnezeu in „Carticica Sefului de Cuib”, un volumas de optzeci de pagini, iar apoi de cate ori (si in ce contexte!) apare acest nume in „Mein Kempf”, o carte de opt sute de pagini. Chiar ateu fiind, cum va tot declarati, puteti pune semnul egal intre un om pentru care Credinta in Dumnezeu e parte a fiintei lui, parte centrala a structurii sale morale, si un om cu o credinta incerta, raportata mai degraba la suprematia neamului sau decat la Dumnezeu?!

Intrebati-i chiar pe talmudistii dumneavoastra daca se poate pune acest semn al egalitatii! Stiti ce va vor raspunde? Ca nu s-ar putea pune semnul egal daca unul dintre cei doi ar crede cu dreapta credinta in Dumnezeu. Dar dreapta credinta, zic ei, ar fi apanajul lor. Exact asta credem si noi, ca dreapta credinta ne apartine in exclusivitate si ca ei, din momentul in care L-au rastignit pe Domnul Hristos, Fiul Lui Dumnezeu Cel Viu, Cel pe care atat Il asteptasera, au cazut din iubirea divina si se afla sub stapanirea necuratului. Tot ce s-a intamplat cu neamul evreiesc dupa rastignirea Domnului Hristos nu face decat sa confirme asta.

Sigur, ca ateu ce va declarati, puteti sa nu fiti de acord cu opinia mea… Dar unde e „rasismul” ei? Evreii crestini imi sunt frati buni, mai apropiati de inima decat romanii necredinciosi, fie ei si neamuri ale mele! Unde e rasismul? De ce folositi acesti termeni – „rasism”, „nazism” – pentru a desemna ceva ce papagaliceasca politicaly-corecta, facuta anume pentru a declasa, prin limbaj, valorile morale ale „neamurilor”, denumeste prin „fundamentalism religios”. Asta e cu totul altceva. Una e un lucru facut cu gandul la Dumnezeu si alta daca acelasi lucru e facut fara gandul inaltat catre El. In astfel de cazuri, valoarea unui lucru rezida in intregime in motivatia lui.

Dar n-as vrea sa va obosesc prea mult…

Domnule Manolescu, cu ce va ocupati pe ultima turnanta a vietii dumneavoastra? Oamenii intelepti se ocupa cu rugaciunea. Ei lasa totul deoparte, isi inalta mintea catre Dumnezeu, se spovedesc, se impartasesc si asteapta sa li se ceara inapoi viata aceasta trecatoare si sa li se daruiasca vederea celor nevazute, vederea adevaratei vieti.

Dar dumneavoastra pareti mai preocupat de polemicile cu Marius Ianus… Dar nu si de poezia lui cea dreapta, din pacate. Cat despre cea mai putin dreapta, in privinta ei va inselati. Jumatate din articolul dumneavoastra e cladit pe ideea ca eu as fi debutat cu mult inainte de „Manifest”, dar nu e asa. „Manifestul” a aparut in anul 1998 intr-un volum colectiv si in anul 2000 in volum personal, iar „Primele poezii” au aparut in volum abia in anul 2004, la doi ani dupa „Ursul din containar”. (O singura poezie dintre acelea aparuse in presa culturala recunoscuta, respectiv in revista „Astra”. Restul au aparut doar intr-o publicatie cu caracter inchis a Liceului Militar „Dimitrie Cantemir” din Breaza. Din cate spunea domnul Dan Horia Mazilu, si ca un facut, si lui Dimitrie Cantemir ii atribuiti publicarea in timpul vietii a unei opere postume, „Istoria ieroglifica”…) Dar sa lasam aiurelile astea…

Rugati-va, domnule Manolescu, ca fara rugaciune nu o sa-si faca mila de nimeni Domnul Hristos!

P.S.: Iar in cele ce privesc „distrugerea” mea… Ce o sa puneti in loc? Din punctul meu de vedere, influenta pe care am avut-o asupra literaturii romane vreme de cincisprezece ani e imposibil de sters, asa ca o atare operatie, daca ar fi posibila (ceea ce nu cred), ar lasa urme adanci in literatura romana. Cum veti convinge zecile de scriitori tineri si foarte tineri care m-au urmat pe drumurile literaturii ca… NU MAI EXIST?! Nu vi se pare o prostie?… Mai bine incercati sa va rugati.
POST-SCRIPTUM: https://yanush.wordpress.com/2016/08/30/post-scriptum-la-a-treia-scrisoare-deschisa-catre-nicolae-manolescu/

Oana Stănciulescu – contorsionism marca Paul Cernat?

Sub presiunea atacurilor iudeilor și celor aserviți lor, Oana Stănciulescu a cedat. Iată ce afirmă aceasta pe blogul ei: „Nu sunt legionară, simpatizez cu partidele istorice, PNȚ și PNL, de la începutul anilor 1990” (…) Aș vrea să menționez, și voi face asta ca un laitmotiv toată seara, că nu sunt legionară. (…) Felicit comunitatea evreiască, am facut-o de atâtea ori, pentru că își apără drepturile. Își apără valorile, eroii, suferințele. Știu să o facă. Ar fi bine să știm și noi. (…) Cum nu vorbesc nici despre crimele lui Sima, ale legionarilor, cu care nu sunt, Doamne ferește, de acord nici eu și nici vreun om zdravăn la cap (…) Nu suntem de acord cu minimalizarea Holocaustului, nu suntem de acord cu excesele, crimele abominabile făcute de Mișcarea Legionară”

Felul în care a ajuns să se căciulească în fața talmudiștilor e lamentabil.

Încep să cred că „Scandalul Oana Stănciulescu” a fost fabricat de securiști ca să le dovedească evreilor „buna-credință” a românilor…

Până una alta, Oana Stănciulescu a ales o poziție de contorsionistă, ca și cea a lui Paul Cernat, ajuns victimă și acuzator în aceeași dispută. Mie unuia mi-ar fi rușine. O rușine cumplită… Mai ales că știu că acele crime abominabile clamate de contorsionista noastră au fost făcute, de fapt, împotriva legionarilor, iar răspunsul lor nu a fost nici pe departe la fel de sângeros ca atacul iudeo-masoneriei. (Prigoana dementă, dusă până dincolo de moarte, în care sacrilegii de felul acidului sulfuric aruncat pe cadavre, al arderilor de vii și al cadavrelor expuse în piețele orașelor sunt doar câteva amănunte…)

Iertați-mă și Dumnezeu să vă ierte!

Îmi cer iertare tuturor celor pe care i-am necăjit vreodată.

Sunt prea mulți ca să îi înșir aici, poate unii nici nu ar dori asta, poate pe unii nu îi știu sau nu mi-am dat seama că i-am rănit, dar îi rog pe toți cei care s-au simțit lezați în vreun fel de mine să mă ierte.

Am pus și niște vorbe mai grele asupra unora, poate îndreptățit fiind, dar le-am dezlegat și pe acelea. Totuși, asta s-ar putea să nu le fie spre ușurarea poverii păcatului și plății pe care o va cere Dumnezeu de la ei. Ba dimpotrivă, să ne amintim Rugăciunea lui Solomon, din vis, în Cartea Regilor (3 Regi, 3 – 5-15), cea bine primită de Domnul. Când Dumnezeu îi spune că pentru că a cerut înțelepciune, iar nu bogății sau viață lungă sau moartea vrăjmașilor săi, îi va da și înțelepciune, și ce nu a cerut!

Așadar, iertarea mea față de acești oameni care mi-au greșit poate să le fie o capcană mai mare decât ura. Ar fi bine, deci, să caute să se îndrepte, să apuce drumul Bisericii, să se spovedească și, astfel, să-și curețe sufletele, ca să le prezinte albe, luminoase în fața Lui Dumnezeu.

Pentru că viața asta e doar o probă pentru Adevărata Viață. Și o probă scurtă, că îndată „vine noaptea, când nimeni nu mai poate să lucreze!” (Ioan 9, 4)

A început postul cel mare și Biserica ne îndeamnă să ne iertăm unii pe alții, așa cum sperăm că și Domnul Hristos ne va ierta pe noi!

Răspuns la un atac marxist

Rar mi-a fost dat să citesc un scenariu mai forțat decât acesta.

Cine nu are o ideologie ca dat firesc, „organic”, inventează una, mai mult sau mai puțin rațional…

Cât de interesat de „comercial” sunt vedeți cu toții: cărțile mele au prețuri foarte mici și se mai găsesc și gratis, în format electronic, pe blogul meu.

Așadar sintagma în care caută să mă înglobeze Costi Rogozanu, „extremă dreaptă comercială” e cum nu se poate mai nepotrivită. Și odată cu ea cade și mare parte din eșafodajul de idei din acel articol.

De fapt, întregul material e scris din perspectiva unui necredincios. Pentru noi, cei care credem în Iisus Hristos, Fiul Lui Dumnezeu, Dumnezeu Adevărat din Dumnezeu Adevărat, și harta culturală a lumii și eșichierul ei politic arată cu totul altfel decât pentru necredincioși. Noi știm că viața asta e doar o probă pentru Adevărata Viață. Cei care ies cu bine din această probă ajung în apropierea Luminii Celei Necreate, în care sălășluiește Dumnezeu, iar cei care nu trec proba, cei care trăiesc aici îndepărtați de Dumnezeu, în necredință și păcat, ajung în „întunericul cel mai dinafară”, în întunericul cel mai negru, unde e numai chin.

Aceasta e perspectiva din care vorbim noi și acesta e Adevărul Adevărat.

Cei care se roagă constant dobândesc puteri neobișnuite și pot să certifice acestea cu dovezi din propriile lor vieți. Dar și viețile necredincioșilor sunt pline de „coincidențe” stranii, de fapt – semne date de Dumnezeu „care nu dorește moartea păcătosului, ci să se îndrepte și să fie viu”. (Unde „viu” se referă la Viața cea Adevărată, întru totul superioară vieții noastre repezi și limitate.)

Pentru noi nu există dreapta și stânga, ci credincioși și necredincioși. Cei credincioși sunt, de cele mai multe ori, unelte ale Lui Dumnezeu, iar cei necredincioși sunt, de multe ori, unelte ale necuratului. Se mai întâmplă și invers, dar nu foarte des.

Așadar, departe de a fi niște „extremiști”, noi ne considerăm oameni normali, atinși de Lumina Adevărului. (Câtă vreme ceilalți sunt înșelați de necuratul, care caută să-i ducă departe de Dumnezeu.)

Să mai înșir câteva dintre ideile fără suport din acel material? Citește în continuare

Nici sincretist, dar nici ultraortodoxist

Două rătăciri fac ravagii în Biserica noastră.

Prima, cea a celor mai puțin duși la Biserică și a celor care s-au amestecat cu cei de alte credințe, e sincretismul religios (greșit denumit de unii prin termenul „ecumenism”). A pune pe același plan toate credințele, că „toți se roagă aceluiași Dumnezeu”.

Acesta este un fals. Iată ce spune Sfântul Nicolae Velimirovici pe această temă: Citește în continuare

Tovarășul Nicolae Manolescu dorește să dispar…

Iată un dialog de-a dreptul dement, în cripto-comunismul său, între tovarășul Nicolae Manolescu și tovarășul Daniel Cristea Enache, despre care am mai scris, strâns uniți în fața cadavrului USR. Cum se strângea altădată tovarășul Manolescu cu tovarășul Ilici, în fața cadavrelor lăsate în urmă de mineri: romlit

Daniel Cristea Enache: „(…) Câteva fragmente din postfața acestei cărți, semnată de autorul ei, „fratele” Marius Ianuș: „legionarii au fost elita spirituală și morală a laicatului românesc”; „nu sunt nicidecum niște criminali”; „sunt niște oameni care au vrut să-și apere țara și cultura ei și să ridice neamul lor către Cer”; „ei sunt condamnați azi de oameni fără Dumnezeu, vânduți străinilor sau crunt îndoctrinați de aceștia”; „nu mă dezic de mucenicii noștri” (pp. 134-135). (…)”

Nicolae Manolescu: „(…)Am putea semnala în numele USR cartea lui Ianuș instituțiilor care veghează la respectarea legii antidiscriminare sau celei care combate afirmarea publică a unor poziții ideologice totalitare, fasciste sau comuniste. Ianuș este, peste toate, și un antisemit virulent. Cum el se prezintă drept călugăr, aparținând de nu știu ce mănăstire, ar trebui sesizate autoritățile religioase. (…) E nevoie, sunt convins, doar de puțin timp până când nu vom mai auzi de un ins certat cu logica și cu bunacuviință ca Ianuș.(…)”

Și iată și dezicerea lui Paul Cernat de Legiune. (Ca reacție la materialul „Antisemitism pe facebookal lui Cristea Enache.) Sărmanul de Paul… Dar și din prefață se înțelegea destul de clar că e o victimă a dezinformării „marxiste”…

Iertați-mă și Dumnezeu să mă ierte!

Iertați-mă și îl rog și pe Bunul Dumnezeu să mă ierte.

Am întrecut măsura cu acel concurs, care nici măcar nu e un concurs de carte, ci unul de PR cultural. Voi șterge toate postările legate de această întâmplare.

Zilele acestea am fost un exemplu foarte prost și, prin mândria mea, am dezonorat Numele Domnului nostru Iisus Hristos și Biserica noastră. 

(Blogul care a organizat concursul ar trebui să menționeze în dreptul cărții mele că a lipsit de pe lista de vot în primele șapte zile din cele douăzeci ale votării. Și cinstit ar fi să spună o vorbă despre asta și Cărtărescu și Suciu, cei aduși de această conjunctură în fruntea listei. Dar eu să-mi văd de ale mele. Literatura română, cu excepția celei ortodoxiste, e oricum o epavă…)

Așadar, trebuie să recunosc – eu sunt cel care a greșit, împroșcându-i cu felurite jigniri pe alții și neuitându-mă la mine, păcătosul!…

 

Scrisoare deschisă lui Daniel Cristea Enache

Dragă Daniel,
din pagina pe care o dedici „Măștii” în ultimul număr din Citește în continuare

DECĂDEREA LITERATURII ROMÂNE (1)

Poezia românească e în pragul dispariției.

Asta înțeleg eu din cele două pagini de versuri ale candidaților și laureaților Premiului Mihai Eminescu pe care le propune revista România Literară în ultimul său număr.

Acelea nu sunt pagini de poezie, ci de proză versificată. O proză laxă, fără reguli, tăiată alandala, parcă de foarfeca unui bețiv. Și toată acea proză pare scrisă de un singur om…

Există și o mică excepție – Citește în continuare

„Noua faţă a lui Marius Ianuş” de Paul Cernat:

(Ianuș:) „Un poet important şi major, reprezentativ pentru criza de identitate spirituală a unei epoci.”

(Prefața antologiei
Jos masca, Marius Ianuș!”)

Cei care vor parcurge această antologie poetică nu vor descoperi un Marius Ianuş „fără mască”, aşa cum indică titlul, ci un nou chip al lui Marius Ianuş. Că aşa stau lucrurile, o recunoaşte autorul însuşi: „Sper ca în curând această mască a lumii să cadă și să se vădă în mine ceea ce trebuie să se vadă, adevărata și veșnica mea identitate, care sper să fie Chipul Lui Hristos Dumnezeu. Jos masca, Marius Ianuș! Până atunci, mulțumiți-vă cu acest „teatru” aparent declamativ, dar sper că nu lipsit de lirism adevărat, al acestor înscenări și căutări existențiale, și pomeniți-mă și pe mine în rugăciunile voastre”.

Acest „Ianuş bifrons” apocaliptic, iniţiator al fracturismului şi elementarismului, convertit apoi la mesianismul ortodox, are dreptate: „înscenările” şi „căutările” sale „aparent declamative” nu sunt deloc lipsite de „lirism adevărat”. Dimpotrivă.

Pornit pe drumul Damascului şi aflat în luptă continuă cu propriii demoni interiori, autorul Ursului din containăr îşi rescrie din perspectiva identităţii prezente trecutul poetic, oferindu-ni-l într-o nouă versiune şi cu explicaţiile de rigoare la final. Citește în continuare

Catolicismul francez e la pământ! Ferească Sfântul!

Îngrozitor!

Arhiepiscopul catolic al Luxemburgului a semnat un protocol al ONG-urilor sodomiștilor!!!

Să privim și reclama de-a dreptul păgână pe care și-o face „La Croix”, „Crucea”, publicație oficială a catolicismului francez.
„Crucea nu e numai ceea ce credeți!” (un om cu aparență de călugăr pare să facă metanii, dar, de fapt, el urmărește un meci de fotbal…): http://www.ultimedia.com/deliver/generic/iframe/mdtk/01836272/src/l08ukq/zone/1/showtitle/1/

Iar fostul președinte Sarkozy s-a sucit și s-a răsucit, până a spus-o pe șleau: e de acord cu Legea Taubira, cea care le-a adus francezilor „căsătoriile” sodomiste, în întregul ei, adică până și cu dreptul sodomiștilor la adopție!!! ( Marion Maréchal-Le Pen, care îmi e tot mai simpatică, îi dă peste nas, și bine face. „Care e subiectul în care Sarkozy n-ar fi trădat?” : https://www.youtube.com/watch?v=J3wKMivxseY )

Doamne, Dumnezeule mare ferește-ne să ajungem la asta!!!

Apără țara noastră și fă să rămână cu adevărat creștină pentru totdeauna!

Stimate Domnule Nicolae Manolescu,

iertați-mi această a doua scrisoare deschisă, dar prilejul care mi s-a oferit e prea amuzant ca să mă abțin. Citește în continuare

Gabriel Barbir se luptă de 13 ani cu Statul Român pentru un act de identitate fără CNP

Povestea e absolut siderantă: De 13 ani un inginer geolog din Bucovina, îndemnat de Părintele Justin Pârvu, se luptă cu Statul Român ca să obțină un act de identitate fără CNP, iar Statul Român refuză să îi ofere acest act.

Când a început el acest război, exista un ordin al Ministerului de Interne, o dispoziție internă, ordinul nr. 1190/2001, care spunea că celor care refuză noile acte din motive religioase li se vor da buletine vechi, dar acest ordin a fost abrogat.

Citiți întreaga poveste a lui Gabriel Barbir: aici.

Fondatoarea Femen Brazilia s-a dezis de trecutul ei

sara_winterA născut și s-a trezit. Odată cu copilul, i-a venit și mintea la cap. Sara Fernanda Giromin, alias Sara Winter, fondatoare a Femen Brazilia s-a dezis de Femen, de feminism, de teoriile „gender” și de campaniile pentru legalizarea avorturilor și și-a cerut iertare creștinilor pentru tot răul pe care l-a făcut împotriva Lui Dumnezeu și împotriva familiei.
De asemenea, Sara a înfierat felul în care femeile sunt folosite și manipulate de către Femen, în scopul impunerii unor idei și idealuri care nu le aparțin.

Un text despre această îndreptare în franceză: citiți.
Și unul în engleză: citiți.
Doamne ajută!

Părintele Arsenie Boca – icoană fidelă a Mântuitorului

Există un portret mai puțin cunoscut făcut Mântuitorului de Consulul roman Publius Lentulus, aflat pentru o vreme la Ierusalim, într-o scrisoare către Cezarul Imperiului, Tiberiu. În afară de câteva elemente caracteristice la nivel fizionomic – că avea părul și barba castanii, iar ochii albaștri, că își ținea barba despărțită în două, după obiceiul nazarinenilor și că era de o frumusețe uluitoare, ca și mama sa –, mai aflăm din această scrisoare și că Mântuitorul era veșnic trist și era vestit anume pentru că nu fusese văzut niciodată râzând.

Foarte interesant, același lucru s-a spus și despre Părintele Arsenie – nu se știe să fi fost văzut vesel vreodată. Dar putem merge mai departe… Părul castaniu, „de culoarea alunei copate”, spune consulul roman… Ochii albaștri… Fruntea lată… Frumusețea ieșită din comun…

Dar iată barba împărțită în două, în fotografia aceasta.

Ce ar mai fi de spus?

Și să-i ascultăm și glasul, de o blândețe nelumească, de o smerenie uluitoare, îndurerat și aplecat către lacrimi… Ați mai auzit un asemenea glas, vreodată? Sau poate întrebarea ar trebui să fie… „NU RECUNOAȘTEȚI ACEST GLAS?!”:

Sunt mulți oameni încă în viață care au fost și pe la Părintele Arsenie și pe la alți mari duhovnici din comunism. Dacă nu toți, atunci vreo 95% la sută dintre aceștia ne pot spune că Părintele Arsenie nu se putea compara cu ceilalți. Era mult peste ei. La un mare duhovnic tipic venea cineva, iar duhovnicul făcea o poveste, adesea lungă, în care Duhul Sfânt picura, mai devreme sau mai târziu, gândul de care avea nevoie acel om. Părintele Arsenie îi spunea omului de când îl vedea ce să facă, fără ca acela să apuce să întrebe. Și îi spunea exact cât trebuia, nu ținea pe nimeni la povești. E o diferență uriașă, e diferența dintre cel care conștientizează și înțelege lucrarea Duhului Sfânt și cei care o percep mai mult inconștient și lasă Duhul să lucreze prin ei. Diferența dintre unul care vede înainte atât de clar încât știe exact ce vede și unii care văd înainte cumva în ceață, nelămurit…

Dar ce să mai vorbim de nenumăratele minuni pe care le-a făcut Sfântul Părinte Arsenie Boca după moartea sa, eu însumi fiind martor la câteva… (Dar oricine se duce cu inima curată la Prislop o să vadă minuni, minuni mari și clare, nu bănuieli/ipoteze de minuni…)

Cei care îi caută nod în papură celui mai mare sfânt al neamului românesc se aseamănă fariseilor care Îl acuzau pe Mântuitorul că scoate diavoli cu ajutorul necuratului. La capătul firului lor logic e o tâmpenie, un „că așa-ni-s-a-zis”, care ține loc de orice argument. În Biserică există reguli care se aplică anumitor persoane, în anumite contexte. Regulile Bisericii nu sunt ca și legile de drept public, așa cum înclină să creadă potrivnicii Părintelui. Ca să înțelegeți: legile care se aplică unui mirean într-o zi de post nu se aplică și unui călugăr. El trebuie să țină rânduiala mănăstirii lui, care poate să pună o zi de harți într-o zi de post. Iar regulile care se aplică unui călugăr pot fi încălcate de starețul lui. Așadar, cum am mai spus, nu căutați să-i impuneți Părintelui Arsenie Boca, stareț, format la Athos, văzătorul cu duhul, practicant al Rugăciunii Inimii, niște reguli făcute pentru cei care zugrăvesc biserici cu țigara în gură. Voi chiar nu gândiți un pic?!

Pace și bucurie tuturor celor care au primit în inima lor adeverirea puterii acestui sfânt unic, acestui Patriarh Veșnic al neamului nostru, prin care ni S-a arătat Domnul Hristos!

Franța are un viitor! Marion Maréchal-Le Pen:

Marion are 26 de ani, e catolică practicantă, căsătorită și mamă. Și cât de frumos ar fi ca Franța, salvată cândva de Ioana d`Arc, să fie salvată iar de o femeie!… Alegerile din Franța din 2017 pot schimba totul în Europa. Să promovăm Frontul Național de pe acum:

Mai mulți bani, pentru mai multe blasfemii…

Cristi Mungiu nu se mai satură. Are glanda mare (dar cât de mare?!), are multe de spus (sau cei care îi dictează ce să spună au multe de spus) sau, în fine, are obiceiuri proaste, încă mai proaste decât „cinematografia” lui.

Cum apare o nouă conducere pe undeva prin desișurile Culturii, cum se trezește Mungiu să urle că nu are destui bani. Cu subtitlul, subînțeles, Citește în continuare

Lămuriri asupra picturii Părintelui Arsenie Boca

În campania de denigrare despre care deja v-am vorbit, la capătul căreia trebuie că e tot nenorocita asta de securitate kaghebistă de care nu mai scăpăm odată…, ni se spune că pictura Părintelui Arsenie nu ar fi „canonică”. Haideți să lămurim un pic ce sunt aceste „canoane” picturale și de ce au apărut ele.

„Canoanele” acestea sunt niște reguli stabilite de niște pictori bisericești și recomandate de niște ierarhi. (Nu sunt canoane sobornicești, ci niște simple reguli.) Scopul lor este de a-i împiedica pe neaveniți să deformeze adevărul revelat al Bisericii. Pur și simplu, printre pictori fiind mulți mireni fără pregătire dogmatică temeinică, conducătorii Bisericii s-au temut să îi lase pe aceștia să lucreze după inspirația lor. Dar aceste reguli nu se pot aplica unui stareț, și încă unul devotat, duhovnicesc… Iar Părintele Arsenie Boca e mult mai mult decât un simplu stareț de mănăstire. E cel mai puternic sfânt al nostru, cel mai mare făcător de minuni al românilor, Patriarhul Etern al Bisericii noastre. Și oricine se duce cu un strop de dragoste la mormântul său va descoperi asta… 

Așadar, să nu aplicăm reguli făcute pentru cei care pictează biserici cu țigara în gură (și câți nu sunt!…) unor sfinți, unor oameni mai inteligenți și mai sporiți decât cei care au făcut acele reguli!

Deși nu sunt un specialist în pictură, mă pricep la aceasta mai mult decât cei care îl contestă pe Părintele Arsenie, așa că permiteți-mi câteva rânduri despre pictura sa, cea atât de frumoasă și atât de misterioasă…

Priviți această superbă scenă a Înălțării: Citește în continuare

Scrisoare unor „critici de artă”

De la campania de calomniere a celui mai mare Sfânt al românilor, Părintele Arsenie Boca, s-a trecut, probabil văzându-se că acele calomnii nu impresionează pe nimeni dintre cei a căror inimă a fost atinsă de iubirea Părintelui, la calomnierea operei sale artistice.
Cei care duc această luptă de denigrare, lamentabilă, care nici măcar nu are ca subiect această operă, ci, de fapt, Citește în continuare

Ce se mai întâmplă în lume?

În ultima vreme se observă o îmbunătățire a surselor media alternative. Mai mulți blogări au auzit, se pare, de deontologia profesiei de jurnalist și nu mai aruncă opinii și scenarii fără acoperire, fără dovezi. 

Câteva materiale ale ultimelor zile:

  1. Spre deosebire de europeni, cărora le-au fost distruse toate valorile sufletești, islamiștii au un fel de crez și știu foarte bine ce vor. E o luptă absolut inegală, dar nu în sensul în care cred cei mai mulți dintre noi. Un om care e gata să-și dea viața pentru lucrurile în care crede valorează cât o mie de oameni care nu cred în nimic… Găsiți la adresa aceasta un clip deosebit, de propagandă occidentală, care arată, involuntar, că, dimpotrivă, islamiștii au oameni care își susțin convingerile și în captivitate. Trei fragmente de interviu cu trei ostateci islamiști: citiți
  2. Iată și viziunea lor asupra propriilor persoane și propaganda pe care o fac: toate numerele din Dabiq, publicația lor în limba engleză (un număr apărut în franceză). Iată și două clipuri de propagandă pură. Atenție! Credința lor nu e credința cea dreaptă! Să nu se smintească nimeni! Eu ezit încă dacă să cred că Dumnezeu îi iubește mai mult, totuși, decât pe apusenii cei fără valori sau dacă nu sunt doar o altă față a lucrării diavolului, ca și aceia. În primul clip musulmanul acela (care, din ce spune, pare să fie un australian) începe să vorbească în engleză de la secunda 12:

    Al doilea clip este unul de propagandă brutală, în stilul impus de televiziunile occidentale „de impact” CNN sau, la noi, Pro Tv:

    Pentru mine e clar – dacă ne pierdem credința, Dumnezeu îi va lăsa pe aceștia să ne distrugă. Pentru că ei măcar clamează că vor să-I facă Voia, pe când noi…
  3. Remus Cernea, pe care îl bănuiesc evreu (ce român s-ar fi gândit, la sfârșitul anilor `90, să scoată bani de pe urma literaturii, fără să se priceapă la ea?!), vrea să blocheze finanțarea Catedralei Mântuirii Neamului din banul public: rostonline. Remus, oprește-te. Las-o-n amarul ei de politică! Nici la asta nu te pricepi! 
  4. Fratele Vasile își continuă lupta jurnalistică și a postat în ultima săptămână mai multe materiale pe care merită să le citiți, cum sunt: Franța vrea să iasă vreme de trei luni de sub incidența Convenției Drepturilor Omului,  Polonia renunță la steagurile Uniunii Europene,  Detalii asupra incidentului de la graița turcă și Unde ajung copiii răpiți de sistem?
  5. La Tâncăbești, locul unde a fost omorât, se va face, sâmbătă, 28 noiembrie, zi în care îl pomenim și pe Sfântul Arsenie Bocapomenirea patriotului Corneliu Zelea Codreanu.
  6. A apărut un desen animat ortodox rusesc, care a fost tradus deja în română: http://www.youtube.com/watch?v=K-13c1qbQb4
  7. Moldova Ortodoxă a publicat un cuvânt deosebit al Părintelui Arsenie Boca: Patimile ne distrug vlaga, mintea și chiar neamul
  8. Jurnalistul sportiv Cătălin Tolontan (parcă) s-a mutat la pompieri și scrie de acolo și are dreptate, câtă vreme nu mai avem jurnaliști (de investigație) adevărați….
  9. Iar Părintele Savatie s-a săturat de modernizările din Biserică. „Era mai bine când umblam desculți!”, pare să ne zică Sfinția Sa, și cam așa e… Mâine-poimâine îl văd că renunță la mercedes…
  10. O lume nebună, nebună, nebună, care se învârte repede, undeva departe de Dumnezeu… Se va sfârși?

Era de așteptat: ca și la Colectiv, la Bataclan apar însemne sataniste

Trupa de scălâmbăială rock de la Bataclan „Eagles of Death Metal” cânta, în momentul producerii atacului (Vineri 13) tocmai piesa – Doamne ferește! – „sărutându-l pe necuratul”…:

În plus, solistul, pe lângă faptul că se autointitula pe sine însuși „necuratul” (iertați-mă, eu nu folosesc cuvântul exact, care poate fi o chemare a aceluia), își pusese chiar numele aceluia în propriul nume, ca un fel de pseudonim, și poza explicit făcând însemne sataniste…:

Citiți tot ce am postat pe această temă, aici.