Întrebările mele sînt tari ca piatra
și înțepătoare ca niște arici…
nu știu care o să-mi fie soarta,
mi-e frică și nu știu unde o să plec de aici.
Cred în Domnul Iisus și în Calea Sa, dar aș vrea,
dacă se poate, un pic de bine și aici, pe pămînt,
loviturile necuratului le mai duc și nu prea,
îs ca o frunză zbuciumîndu-se în urma trenului, în vînt.
Nikolaj Velimirović, tu ești mare sfînt al sîrbilor,
iar sufletul meu e sîrbesc pe jumătate…
De ce sînt atît de fragil în fața oamenilor?
Cum să fac primul pas în ceea ce va fi mai departe?
Întrebările mele sînt tari ca piatra
și înțepătoare ca niște arici…
nu știu care o să-mi fie soarta…
Răspunde-mi, Nikolaj Velimirović!