Palatul

Când umbra s-a topit de pe ecranul minţii
şi am văzut cetatea cea galbenă pe cer
întinsă precum bordul unui vapor puternic
şi plină de mister,

acea înlănţuire frumoasă de palate
cu cruci pe câteva şi-n mijloc cu o cruce
lăsată într-un braț – era chiar Crucea Ta? –
eu m-am umplut de pace şi n-am ştiut ce zice.

Primeşte-mă-năuntru, o, Doamne, şi pe mine!
Nu mă lăsa să tremur sub porţi ca un bolnav,
ci iartă-mi mie vremea când nu veneam la Tine
şi ia-mi povara vieţii cu semnul tău cel drag.

15 spre 16 august 2011, noaptea de după sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului