Vă pare rău, cum stați îmbrățișați
pe un peron al vieții voastre triste…
Ea va pleca cu trenul de Galați,
tu vei uda vreo două-trei batiste…
Fetița plânge,-ngelozită parcă.
Sirenele de tren în zări se frâng…
Ea-i strigă mamei sale : „Pleac-odată!”
Iar eu… aș vrea și eu cu voi să plâng…
Vă pare rău, cum stați îmbrățișați
pe un peron al vieții voastre triste…
O va prosti un fante din Galați,
tu-i vei șopti prostii unei artiste…
Se duce viața într-un fum ciudat,
iar trenul de Galați se pierde-n zare…
În lumea asta plină de păcat
iubirea e o floare trecătoare.
Marius Ianuș 