Catren cu trenă

Ce frumos, ce departe, pe întinderea stelei
pe care trăim se arată puterile Celei
pe care-o iubim, ce ne-arată Jerfa Copilului
în care sperăm, să ne scoată din văile chinului
ca să-I cântăm.

Roagă-te pentru noi

Măicuţa Luminii, roagă-te pentru noi!
Abisul Lacrimii, roagă-te pentru noi!
Tristeţe infinită, roagă-te pentru noi!
Mireasa Durerii, roagă-te pentru noi!

Adu bucurie în sufletele noastre,
risipeşte ale gândurilor ploi
şi fă ca Fiul tău să ni se arate
pe peretele de sub varul minţii
şi să se sălăşluiască în noi.

Crăiasa triseţilor noastre, roagă-te pentru noi!
Mângâietoarea celor necăjiţi, roagă-te pentru noi!
Inimă îmbunată a celor care plâng, roagă-te pentru noi!
Candoarea lumii, roagă-te pentru noi!

Ridică mâna ta şi binecuvântează,
şterge lacrimile care din minte ne curg,
dă-ne pacea Fiului tău, liniştea întreagă
a celor care locuiesc deja
în al Cerului crug…

„Floare cu o singură petală”, roagă-te pentru noi!
Taină ascunsă, roagă-te pentru noi!
Marie Preacurată, roagă-te pentru noi!
Fecioară Preamilostivă, îndură-te de noi!

Dă-mi floarea zâmbetului tău

Măicuţă blândă, frumoasă, smerită,
cât aş vrea să te ştiu fericită!

Cât aş vrea că ştiu că nu mai plângi
şi c-un zâmbet nelumesc mă atingi!…

Cât aş vrea să ştiu că în fereşti
printre razele soarelui îmi zâmbeşti!…

Cât aş vrea să văd lumea dezrobită
şi pe tine plutind în ea, fericită!…

Pentru că tu

Pentru că tu meriţi cu adevărat să fii iubită,
pentru că eşti Măicuţa Adevărului, cea smerită,
pentru că le-ai arătat tuturor puterea Lui Dumnezeu cu minunile tale,
pentru că te-ai arătat unor copii nevinovaţi, desprinsă din soare,

pentru că tu ne ajuţi să trecem peste necazurile vieţii,
pentru că ne aminteşti mereu că vor veni Razele Dimineţii,
pentru că doar iubirea ta e singura omenească adevărată iubire,
pentru că toţi cei încredinţaţi ţie simt că vor primi fericire,

pentru acea fericire supraumană, pentru taina ascunsă a Inimii Fiului tău,
pentru că prin tine primim în suflet mila şi pacea Lui Dumnezeu,
pentru că tu ai fost ridicată deasupra Îngerilor şi slăvită de ei,
pentru că tu ştii toate tainele lumii, împărţite şi neîmpărţite în trei.

Pentru că eşti adevărata mea măicuţă. Pentru că m-ai ajutat de atâtea ori,
primeşte aceste poezii omeneşti şi sărace şi ascultă-le de dincolo de nori.

Inima Fiului tău

Inima Fiului tău a salvat lumea!
Cum a fost când ţi-a fost descoperită minunea?
Tu, care eşti cea mai pură bătaie a Inimii Lui…
cum a fost când ai înţeles ceea ce nu puteai să spui?

Inima Fiului tău se coboară în inimile noastre
prin inima ta. Ca un picur de lumină care se scurge din astre.
Ca o mângâiere care ne apasă uşor
împingând al inimii uşor.

Inima Fiului tău se aşează în inimile copiilor tăi
aducând puterile Crucii în ei.
Inima Fiului tău apasă stăruitor
ca un soare care vrea să străpungă un nor.

Ca o mână deschizând un zăvor.

Nu mai plânge, Neatinsă Mireasă…

Nu mai plânge, Domnul a biruit!
Nu mai plânge, Soarele soarelui a răsărit!
Nu mai plânge, Sfântul Serafim ţi s-a rugat
toată viaţa şi te-a iubit cu adevărat.

Nu mai plânge, copiii tăi au învins lumea!
Nu mai plânge, Fiul tău ne-a arătat cum să biruim minciuna!
Nu mai plânge, chiar dacă numai lacrimile tale ne mai ţin,
am vrea să ştim că te bucuri şi tu puţin.

Nu mai plânge, Neatinsă Mireasă,
Dumnezeu şi-a făcut în tine casă.

Iubire Dumnezeiască

Marie preabună, Măicuţă preafrumoasă,
iarăşi m-au prins sărbătorile
singur în casă…
iarăşi s-au ofilit florile
gândurilor mele…

Dar vino tu, cu strălucirea-ţi din stele
şi învaţă mintea mea să iubească,

Iubire binecuvântătoare,
Iubire Cerească,
Măicuţă Dumnezeiască.

Măicuţa Domnului, salvează-mă, nu mă lăsa,
când va veni clipa cea grea
te rog să mă înfiezi de-adevăratelea,
să mă scoţi de oriunde voi cădea,
să nu laşi nicio umbră diavolească
să se arate înaintea mea.

Numai tu

Numai tu mă iubeşti cu adevărat.
Numai tu ai milă de mine în ceasul greu.
Numai tu mă asculţi când sunt supărat.
Tu ştii ce se întâmplă în sufletul meu…

Măicuţă, iartă-mi versurile pentru fiinţe lumeşti…
Numai tu poţi cu adevărat să mă iubeşti.
Numai tu poţi să-mi întorci durerea în bucurie…

(Să mă ajuţi la fel şi când voi avea o soţie…)

Numai tu poţi iubi.
Numai tu poţi salva.
Iubirea cea dintâi
numai tu ne-o poţi da.

Ridică-mă

Măicuţa Domnului, ridică-mă din această nenorocire…
Ce a trebuit să îndur mi s-a părut peste fire.
Durerea s-a înfipt în inima mea ca un cuţit
pe care diavolul l-a tot răsucit.

Dă-mi vindecare, ajută-mă să mă fac bine,
fă ca viaţa să reizbucnească în mine,
dar creştină, curată, supusă…
Deschide-mi a viitorului luminoasă uşă!…

Să vadă toţi că mila ta e mai puternică decât moartea
şi că binecuvântarea ta poate să schimbe soarta.

Să vadă toţi cum îi ajuţi pe cei ce se roagă ţie,
cum le dăruieşti, după tinereţe, o nouă copilărie.

Ridică-mă, Măicuţă, din necaz şi pe mine
şi-ntoarce răul vieţii mele în iubire.

Salvarea îndureraţilor

-variantă-

Toţi cei zdrobiţi, cei căzuţi la pământ
la tine găsesc dumnezeiescul alint.
Toţi cei cuprinşi de durere
la tine găsesc mângâiere.

Măicuţa bolnavilor, Scăparea îndureraţilor, Regina pocăiţilor,
tu nu-ţi întorci faţa de la chinurile greşiţilor…
Tu întinzi mâna către cei care vor să se întoarcă Acasă
şi le dai binecuvântarea ta de Neatinsă Mireasă.

Tu îi ajuţi pe toţi rugătorii izbiţi de talazuri
şi îi ridici din ale vieţii necazuri.

Binecuvântarea ta

Cu binecuvântarea ta, Maică Fecioară,
vieţile noastre se întind către soare,
sufletele noastre înfloresc,
pentru că tu ne iubeşti.

Cu binecuvântarea ta, Măicuţă din Astre,
inimile noastre se încarcă de dragoste,
sufletele noastre se umplu de Duh,
de Darul secret ascuns în Văzduh.

Cu binecuvântarea ta, Fecioară Marie,
toate cele din noi ţi se închină ţie
inima strigă, mintea te înconjoară,
sufletele noastre în braţele tale
ar vrea să sară.

Lacrima ta

De câte ori
te-ai întors înapoi?

De câte ori ai plâns acolo unde
ai strâns la piept trupul coborât de pe cruce?

De câte ori ai simţit durerea aceea cumplită
a mamei care primeşte un trup mort într-o clipă grăbită?

De câte ori ai simţit durerea nebună
a Pruncului tău omorât, mamă bună?

Câte lacrimi ai plâns tu, care şi astăzi plângi?
De câte ori ai urcat cu paşi grei acele stânci?

Câte vieţi de amar ai trăit tu în clipa cea rea?
De câte ori a stors durerea şi ultima picătură din inima ta?

Inima Fiului tău

Inima Fiului tău a salvat lumea!
Cum a fost când ţi-a fost descoperită minunea?
Tu, care eşti cea mai pură bătaie a Inimii Lui…
cum a fost când ai înţeles ceea ce nu puteai să spui?

Inima Fiului tău se coboară în inimile noastre
prin inima ta. Ca un picur de lumină care se scurge din astre.
Ca o mângâiere care ne apasă uşor
împingând al inimii uşor.

Inima Fiului tău se aşează în inimile copiilor tăi
aducând puterile Crucii în ei.
Inima Fiului tău apasă stăruitor
ca un soare care vrea să străpungă un nor.

Ca o mână deschizând un zăvor.

Să te văd la capătul vieţii mele…

Tu eşti lumina care risipeşte bezna vieţii.
Aş vrea să te văd la capătul vieţii mele.
Tu eşti prima strălucire adevărată a dimineţii.
Aş vrea să te văd la capătul vieţii mele.

Aş vrea să mă aştepţi şi să mă aperi când voi pleca,
aş vrea să ştiu că mă vei feri mereu de rele,
în toate cele ale acestei vieţi şi după ea,
când aş vrea să te văd, coborâtă din stele.

Aş vrea să te văd în clipa de la capătul vieţii mele.
Aş vrea să simt mângâierea despre care atâtea am auzit…
Aş vrea să mă cureţi cu privirea ta de toate păcatele mele
şi să te porţi cu mine ca şi cu un fiu destul de iubit.

Aş vrea să fiu atât de smerit
încât să cobori pentru mine din stele.

 

Comandați cărțile mele pe internet: 

http://librariasophia.ro/editura-Garofina-se-519.html

Floarea Cerului, roagă-te pentru noi

Cu rugăciunile tale se mai ţine lumea,
cu rugăciunile tale mai trăim.
Fiecare lacrimă a ta prelungeşte minunea
în care ar trebui să învăţăm să iubim…

Vorbele tale mai fac posibilă viaţa,
tristeţea ta ce ne mai dă bucurii…
Dar ne-mbulzim la rău şi nu ne trage aţa
să ne întoarcem şi să îţi fim ca nişte copii…

Niciodată nu vom putea să-ţi înapoiem ce ne dăruieşti.
Niciodată nu îţi vom merita iubirea cea atât de adâncă…
Floarea Cerului eşti!
Ridică în inimile noastre a credinţei nebiruită stâncă!

Ţine-o deasupra minţilor noastre rele ca o ameninţare…
Învaţă-ne să iubim!
Atinge-ne şi dă-ne alinare,
şi-ai tăi să fim!

Măicuţă,-ndură-te de noi!

Preasfântă,-ndură-te de noi!
În această Vale a Lacrimilor,
patimile au muşcat inimile noastre
şi ne-au lăsat străini şi goi…

Măicuţă,-ndură-te de noi!
Suntem cuiburi şerpilor vicleni!
Am pierdut tot ce aveam din Astre!
Nu mai ştim să ne întoarcem la Voi!

Mireasă a Cerului, îndură-te de noi,
sumlge-ne din patimi
cu rugăciunile tale preacaste
şi ne ridică înapoi.

Smulge-ne dintre aceşti moroi!

Îngerii te adoră

Îngerii te adoră, sfinţii te preamăresc,
Măicuţă a Necuprinsului Ceresc,
Fecioară curată, Preanevinovată,
lumii dată.

Îngerii te înconjoară, sufletele ţi se cucernicesc,
iar lacrimile tale toţi le iubesc.

Toţi tac înaintea durerii tale,
pentru că şi ea e ruptă din soare.

Durerea ta e frumoasă
ca o Împărăteasă!

Lacrimile tale sunt un tezaur
din fire de aur.

Iubirea ta pentru noi
ne scoate curaţi din noroi.

Lacrimile tale
ne spală de jale.

Iar inima ta ne dă nouă
inimă nouă.

Lumină preafrumoasă

Inima mea e rănită,
Măicuţă Preaiubită!

Ridică-mi întristarea
cu binecuvântarea!

Pune foc ceresc în inima mea
cu puterea ta!

Cu mâna ta cea nevăzută
mângâie mintea mea căzută!

Din coroana ta de flori cereşti
aş vrea să-mi zâmbeşti.

Cu lumina ta nelumească
să atingi firea mea păcătoasă.

Cu lumina ta nemaipomenită
să înalţi firea mea pocăită.

Apără-ne, Măicuţă

Tu, care stai în două lumini,
înconjurată de trandafiri!

Tu care eşti
lumina din inima Trandafirului Ceresc!

Tu, care ai nebiruită putere
asupra tuturor celor care ne sunt spre durere!

Apără-ne, în orice clipă şi în orice loc,
ridică-ne neloviţi din acest joc
pe care nu îl înţelegem până la capăt…
Fereşte-ne de patimi!

Apără-ne, Măicuţă, cu rugăciunea ta nestinsă.
Lacrima ta las-o să cadă în inima noastră întinsă.

Măicuţă îndurerată

Măicuţă îndurerată, ai milă de noi,
tu le ştii pe toate care vor veni peste noi,
pentru că ne-am făcut nemernici şi reci
ca nişte strigoi.

Nici soarele n-ar mai trebui să răsară
pentru noi!

Măicuţă, ai milă de noi,
du-ne încet şi cu grijă pe Calea Îngerească,
fă ca nimic să nu ne atingă, nimic să nu ne lovească,
ai milă de copiii tăi cei reci şi goi.

Nu ne părăsi în vânturi îngheţate,
nu îl lăsa pe diavol să ne ardă,
fii lângă noi în fiecare zi,
în toată prigoana care va veni…

Ajută-mă, Măicuță

Ai văzut, Măicuţă, cât sunt de slab,
cum a încercat diavolul să mă dea peste cap
când a văzut iubirea pe care ţi-o port…
Cum a vrut să mă azvârle în ceva fără rost…

Nu-l lăsa să se mai apropie de mine,
să mă mai îmbrobodească în aşa nebunie…
Oricât de frumoasă şi de bună ar fi,
fata de la Codlea e un puf de-o zi.

Fata de la Codlea m-ar putea iubi?

Ajută-mă, Măicuţă, să rămân lângă tine
şi-alungă orice lucru necurat din mine.
Ajută-mă să rabd până la sfârșit
oricât aș fi de slab și poticnit.

Arată-mi-te!

Arată-mi-te-n taină,
a minţii noastre Doamnă.

Oricât de mult te-am supărat,
nu mă lăsa iar în păcat.

Oricâte rele am făcut
tu fă-mă ca la început,

rugându-L pe Domnul Hristos
să-mi pună-n toate un folos,

rugându-ţi Blândul Copilaş
să-Și facă-n sufletu-mi lăcaş.

Nu mă lăsa să pier!

Nu mă lăsa să pier, Măicuţă,
ci fă din grăunţa micuţă
a credinţei mele, căzută în ger,
un arbore întins către cer.

Nu mă lăsa nicicum să pier,
ci-ntinde-ţi mâna de lumină
peste a inimi-mi grădină
şi umple-o cu al tău mister.

Măicuţă, nu lăsa să pier!

Binecuvântarea

Blândă Doamnă, celor ce pierim
înăuntrul acestui chin,
departe de tine,
schimbă-ne necazurile
în zile senine.

Arată-ţi chipul preacurat
deasupra vieţilor noastre
împotmolite în păcat.

Fă deasupra noastră
semnul minunat!

Binecuvântarea,
cea nebiruită ca marea.