CV ŞI REFERINŢE CRITICE

Marius Ianuș

Marius IANUȘ

Sunt predelean și m-am născut la 24 Decembrie 1975 la Maternitatea din Brașov. (În Predeal nu exista maternitate.)

Primii doi ani din viață i-am petrecut la cabanele Cioplea și Clăbucet, unde lucrau părinții mei.

Sunt absolvent al Liceului Militar „Dimitrie Cantemir”, din Breaza, și am fost „student etern” al Facultății de Litere din Universitatea București, Secția Română-Franceză.

Mi-am „câștigat existența” ca jurnalist, grafician, editor și agent relații clienți.

Numele meu real : Drăjan Marius-Christian. Ianuș e numele de fată al mamei mele.

Locuiesc la Tinosu, lângă Ploiești.

Părinții: Nicolae (Cernuc/Sălaj) și Maria (Gura Humorului/Suceava).

Am o fetiță, pe nume Zvera-Maria, născută la Făgăraș, în data de 4 aprilie 2004.

Divorțat. (Mai precis… cele două soții ale mele au divorțat de ele însele.)

În anul 2010 mi-am renegat activitatea literară şi cărţile publicate până atunci, din motive de credinţă. Le-am reluat apoi, ușor modificate, din dorința de a nu le lăsa, nemodificate, la îndemâna criticii literare.

Poezie

Volume renegate (corectate în „Integrala Ianuș: Poezia”):

  • „Manifest Anarhist și alte fracturi”, Editura Vinea, București (2000) (volumul de debut)
  • „Ursul din Containăr – un film cu mine”, Editura Vinea, București (2002)
  • „Hârtie Igienică precedată de primele poezii”, Editura Vinea, București (2004)
  • „Dansează Ianuș”, Antologie, Editura Vinea, București (2006)
  • „Ștrumfii afară din fabrică”, Editura Cartea Românească, București (2007)

Volum parțial renegat (corectat în ”Integrala Ianuș: Poezia”):

  • „Refuz Fularul Alb”, Editura Tracus Arte, București (2011)

Volume acceptate:

  • „Vino, Măicuță! Flori duhovnicești pentru Măicuța Domnului”, Editura Garofina, Brașov (2013)
  • „Flori de Foc, de Gând și de Lumină”, Editura Garofina, Brașov (2014)
  • „Acatistul Căii Părintelui Arsenie Boca”, Editura Garofina, Brașov (2014)
  • „Jos Masca, Marius Ianuș!”, Antologie Selectivă, Editura Garofina, Brașov (2015)
  • „Integrala Ianuș: Poezia”, Antologie Completă, Editura Garofina, Brașov (2016)
  • „Sonata lui Madoff și alte poeme incorecte politic”, Editura Garofina, Brașov (2021)
  • „Poemele de la Lumina”, Editura Garofina, Ploiești (2023)
  • „Sonata Combinatului de la Brazi și alte poeme revoltătoare”, Editura Garofina, Ploiești (2023)
  • „Acatistul Florilor de Lumină”, Editura Garofina, Ploiești (2024) – în curs de apariție

Proză

Volum parțial renegat:

  • „O noapte și o dimineață”, Editura Garofina, Brașov (2011)

Volume acceptate:

  • „Gânduri de pe Drumul Crucii mele”, Editura Garofina, Brașov (2014)
  • „O sută de zile la Athos”, Editura Garofina, Brașov (2017)

Volume Samizdat

Volume renegate (corectate în Integrala Ianuș: Poezia”):

  • „Hârtie Igienică”, Colecția etc, București, 1999
  • „Cele mai reușite poezii”, Carnet în Revista Fracturi, București, 2002
  • „Cerere în Căsătorie”, Brașov, 2017

Premii

  • Premiul Revistei „Cuvântul” pentru Poezie, pe anul 2007
  • Premiul Revistei „Tiuk!” pentru Poezie, pe anul 2007
  • Premiul Revistei „Pana Mea”

Interdicție

Autorul interzice folosirea numelui său după moarte pentru denumirea oricăror activități, instituții, firme, străzi, premii, cenacluri etc., cu excepția Intrării Nicolae Șelari din București.

Autorul interzice folosirea versurilor sale dinainte de anul 2010 în formula în care au apărut în original. Îi pot fi preluate versuri din acea perioadă doar în formulele din antologiile publicate de el ulterior.

Referințe Critice (selecție)

• „Sunt versuri de o frumusețe sfâșietoare. Un suflet îndurerat strigă mereu către Domnul, ca dintr-un abis. Rana sufletului este adâncă. Strigătul poetului străbate fiecare fibră a versului. Va lăsa, oare, Domnul fără ajutor și mângâiere acest suflet zbuciumat care, totuși, plin de nădejde, bate insistent la porțile Lui?”

Pr. Ignatie GRECU

• „«Jos masca, Marius Ianuş!» este o carte a oglindirii de sine. În ea sunt nu doar măști literare, ci și măști ființiale. Dacă în prima parte versurile transmit o angoasă omniprezentă, cu multe înfățișări, care mai de care mai terifiantă, ca un balaur cu o mulțime de capete, în versurile perioadei de mijloc sufletul cititorului întrevede un liman și se bucură anticipativ de pacea și siguranța pe care numai Dumnezeu, Singurul Neschimbat în Sine i-o poate dărui creaturii sale vremelnice, adică poetului, iar acesta cititorului. Versurile din ultima perioadă a destinului literar al lui Marius Ianuș nici măcar nu mai sunt poezie: sunt rugăciune. Iată o bună întrebare: care este diferența dintre poezie și rugăciune? Mai ales când poezia este – în opinia criticilor literari – «poezie religioasă»?”

Ciprian VOICILĂ

• „Am simțit mereu o disperare în poezia lui Ianuș, dar nu o disperare neagră, ci una nădăjduitoare, dacă aș putea spune așa. Nefericirea lui îmi pare profundă, este un urlet de nefericire înăbușit, subînțeles, în ceea ce scrie, face sau trăiește. Dar – pentru că există un mare dar – nicio nefericire nu merge până la capăt, atâta vreme cât este prezent Hristos. Iar Marius Ianuș este dintre cei care «au auzit cântecul păsării unice» și s-a alipit de «inima cea tainica și sfântă a Domnului» (Sandu Tudor).”

Daniel FOCȘA

• „Liderul unei generații poetice e mereu cu un pas înaintea mulțimii, iar cei care nu sunt capabili să înțeleagă viziunea lui Ianuș, vor citi inutil poemele (aparent simple) publicate în această MARE ANTOLOGIE.”

Raluca BLEZNIUC

• „România – un manifest fracturist este un text care nu își pierde din forța poetică nici după modificare.”

Ana-Maria PUȘCAȘU

• „Marius Ianuș este poate cel mai cunoscut poet român lansat după 1989. A creat modă cu versurile sale anarhiste, șocante, nihiliste, triste. A condus cenacluri literare și a publicat mai multe volume de poezii, a fost imitat și adulat, a devenit lider de generație literară. De curând, s-a schimbat radical. L-a descoperit pe Dumnezeu și este alt om.”

Daniela ȘONTICĂ

• „O revelație a ultimilor ani de poezie.”

Iulian BOLDEA

• „Cel mai bun și mai puternic poet afirmat la noi în ultimii 20 de ani.”

Paul CERNAT

• „Cel mai bun poet al generației tinere.”

Daniel CRISTEA-ENACHE

• „O poezie care sugerează un rău acut de existență și o stare de spirit specifică, îmi dau seama, acestor copii ai revoluției în lumea impură a tranziției noastre.”

Eugen SIMION

• „Poezia lui ne întoarce în vremurile în care literatura nu era un joc cu mărgele de sticlă, ci o armă de persuasiune și cucerire.”

• „Poezia cuprinsă aici, una dintre cele mai bune care se scriu azi, se naște chiar din acest eșec…”

Mircea CĂRTĂRESCU

• „Marius Ianuș îi cere poeziei să stea abrupt lângă viață, să erupă cumva direct din ea.”

Alexandru CISTELECAN

• „Marius Ianus este liderul scandalagiu și eficient al unei generații de poeți apărute în preajma anului 2000.”

Mihai IOVĂNEL

• „A zdruncinat literatura anilor 2000, a șocat, a uimit, a răsturnat prejudecăți poetice, a creat curente. Supranumit «parintele fracturismului», poetul teribil și teribilist, adulat, iubit de generațiile tinere, contestat de poeții tradiționaliști, Marius Ianuș a devenit lider, model, reper în literatura română. Pâna într-o zi, când s-a petrecut Minunea!”

Florentina TONIȚĂ

• „Chiar dacă preia termeni și referințe din sfera imaginarului creștin, Marius Ianuș nu-și pune nici o clipă în paranteză personalitatea. Scrie pe limba lui. Liber. Aceeași mențiune și în privința atitudinii. Smerenia, aici, e câștigată prin suferință. (O suferință, înțelegem, cumplită.) Nu-i nicidecum consecința unei slăbiciuni. Nu e confortabilă, nu e comodă, nu e mondenă, nu e umilă, nu e lașă. Din contra. E un act vital. Printre rânduri vibrează de fiecare dată ultimatumul. Concesia e exclusă. Pentru Ianuș, alternativa credinței e moartea.”

• „Fundamentală pentru Ianuș rămâne notarea riguroasă a crizei. Pur și simplu, poemele de aici (și din volumele următoare) nu se pretează analizei de text. Par scrise din prima. Fără reveniri. Fără adaosuri și tăieturi. Dovadă și puținătatea versurilor memorabile, între atâtea, totuși, poeme memorabile. Artificiile nu-și au locul. Imaginile lipsesc. Metafore aproape că nu există. Singura metaforă din cărțile lui Marius Ianuș este Marius Ianuș însuși. (Impresia de absolută spontaneitate emoțională e atât de puternică, încât rarele momente de detașare, când Ianuș devine, pe lângă autor, și personaj, funcționează ca niște adevărate concetti). De aici vitalitatea neobișnuită a acestora.”

Cosmin CIOTLOȘ

• „Da, mi-a plăcut. Și vreau neapărat să-l citesc și pe vechiul Ianuș. Evident că am căutat, n-am găsit, n-am reușit să fac eforturi suplimentare și să bat Bucureștiul în lung și-n lat ca să-i găsesc cărțile, dar poate odată și-odată o s-o fac. Fiindcă e mișto.”

ZUMCITITOR

• „Marius Ianuș era, încă din primul volum, un poet de viziune, care nu poate fi explicat eficient prin referirea exclusivă la gesturile sale inconoclaste. Că poezia cu miză politică sau socială e tot o poezie de viziune, că „realitatea“ din acest imaginar, departe de a fi reflectare nudă, e o construcție, o dovedește atât Manifestul anarhist, cât și Ursul din containăr, una dintre cele mai bune carți de poezie de după ’90 (…). Cele două volume îl consacră pe Marius Ianuș nu ca poet mizerabilist, încremenit în puerile gesturi de revoltă socială, ci ca un scriitor foarte nuanțat, ce ridică mizeria la rang de mitologie. (…) Ianuș a mizat dintotdeauna nu pe violența gesturilor și a cuvintelor, ci mai degrabă pe patetismul acestei violențe. Fiecare lovitură sub centură la adresa României era concepută, în imaginarul extrem de personal al lui Ianuș, nu ca un afront, ci mai degrabă ca un act de reacție disperată. (…) Personajul din Manifestul Anarhist nu lovește ca un călău, ci ca o victimă încolțită din toate părțile, într-un tablou apocaliptic, în care frica se împletește cu paranoia, realitatea cu coșmarul, instinctul primar cu revelațiile abstracte. Mai degrabă decât un protestatar împotriva societății sau a sistemului politic actual, eul din Manifestul anarhist e un dezaxat care intuiește, pe căi iraționale, inconsistența lumii cu «L» mare. Ursul din containăr nu e doar rătăcirea unui poet-vagabond care face traseul București – Brașov în căutare de mâncare și bani, așa cum ar vrea să ne facă să credem uneori Ianuș însuși, ci o epopee fabuloasă a mizeriei românești, plasată într-un decor fantastic, de sfârșit de lume, populat de personaje ireale.”

Alex GOLDIȘ

• „În poeziile lui Marius Ianuș există din loc în loc cuvinte care acționează ca niște rotițe mici desemnate să ridice brusc tensiunea discursului. De ce în mecanismul textelor doar aceste piese par să se miște? Dinamismul pe care îl provoacă vine fie din apariția lor surprinzătoare, fie din caracterul lor neobișnuit, ca niște obiecte străine în corpul textului. E vorba (și) aici despre o alegere făcută pe criteriul sonorității. Concluzia e logică: doar ele par să se miște pentru că se rotesc cu mult mai repede decît celelalte.”

Dmitri MITCOV

• „Numele lui e Marius Ianuș și el scrie, probabil, cea mai bună poezie de astăzi.”

Dumitru-Mircea BUDA

• „O poezie care aparține, în egală măsură, fiecăruia – un fenomen natural, care ține să se desfășoare în mintea cititorului cu o imensă forță, necunoscută mie (gravitația? inerția?). O poezie transparentă, care se citește ușor și tocmai din această cauză, dar și din multe altele, în acest volum de poezie se vor regăsi foarte mulți.”

Cristina DICUSAR

• „Este poetul care a fost considerat lider al generației tinere, rând pe rând, de către Mircea Cărtărescu, Dan-Silviu Boerescu și Daniel Cristea Enache.”

• „În poezie, antologia din 1998 îl propune pe Marius Ianuș, cel mai cunoscut tânăr poet român vreme de ani buni de atunci încolo, cel în urma căruia se impune, în sfârșit, un nou realism, atașat unei alte realități, observată, investită afectiv și transfigurată estetic.”

• „Un poet și bun, și citit.”

Alexandru MATEI

• „Marius Ianuș nu e un poet monocord. În poezia sa întâlnim deopotrivă duritate, dar și tandrețe. Marius cel bun, cel rău, cel urât e o combinație stranie între un Charlot filozof și un Hamlet vagabond, ale cărui haine colindă pe străzile unui oraș dezolant. În locul craniului, el ține în mână un omuleț cu o țeasta în forma de pară, pe Oblio, care rătăceşte prin pădurile minţii vrând să se întoarcă acasă.”

Nichita DANILOV

• „Manifestul acesta anarhist – care a provocat nu știu ce reacții disproporționate, reactivând «poliția contra literaturei» – este o carte pe care nu o poți lăsa ușor din mână.”

Mircea A. DIACONU

• „Marius Ianuș este, înainte de toate, acela care și-a asumat acut, sincer, deschis, scandalos, avangardist poezia ca pe o nebunie personală.”

ȘERBAN AXINTE

• „Marele clasic al generaţiei 2000, scandalagiul Marius Ianuş, revine după trei ani cu un nou volum despre care spune că a fost foarte influenţat de noile moduri de comunicare de pe net, care a căpătat viteza şi directeţea lor.”

Robert BĂLAN

• „Am putea semnala, în numele USR, cartea lui Ianuș instituțiilor care veghează la respectarea legii antidiscriminare sau celei care combate afirmarea publică a unor poziții ideologice totalitare, fasciste sau comuniste. Ianuș este, peste toate, și un antisemit virulent. Cum el se prezintă drept călugăr, aparținând de nu știu ce mănăstire, ar trebui sesizate autoritățile religioase. (…) E nevoie, sunt convins, doar de puțin timp până când nu vom mai auzi de un ins certat cu logica și cu bunacuviință ca Ianuș.”

Nicolae MANOLESCU

• „Pentru mine, Marius Ianuș rămâne copilul teribil, candid și anarhic, despre care scriam cu mai mulți ani în urma în Litere nouă, revista Facultății de Litere.”

Adina DINIȚOIU

• „Am momente în care sunt ferm convins că nu e nimic mai important în comunicare decât să atingi acest punct zero, când nimic nu mai poate fi spus după ceea ce ai spus tu, pentru că nu ar mai avea sens, pentru că ce ai spus tu e capăt de linie; ai închis cu nt, ca la Fazan. (…) E genul de artă care transcede artei ca artefact; e un produs final născut final din prima, egal cu sine din prima, autoreferențial. De-aia și trebuie să fie «elementar», pentru că atunci când e dozată cu măiestrie, talent, har – spuneți-i cum vreți – simplitatea extremă atinge perfecțiunea.”

Vlad BENEA

• „Marius arată cu fiecare idee că spiritul ascetic este ca o oază într-o lume fără simțuri, pentru că el însuși este o idee picurând, plângând cu îngerul.”

Mălin STAN

• „Ianuș e cel mai mișto dintre toți.”

Hose PABLO

• „Marius Ianuș este cel mai mare scandalagiu din literatura română, reușind performanța să se ia de toți scriitorii contemporani. S-a certat cu toată lumea, inclusiv cu prietenii săi sau cu tovarășii săi de curent literar și, respectiv, cam toți i-au întors spatele ajungând, cu adevărat, un om singur. S-a luat chiar și de golanii de pe stradă și, astfel, s-a născut fracturismul – cel mai important curent literar din perioada postcomunistă. Întâmplarea a făcut să fiu împreună cu el în acele clipe în care vruse să-i intimideze pe bandițeii de pe Calea București din Brașov și am luat-o amândoi în freză. Am vrut să scriem o plângere la poliție și, în loc de asta, am scris un manifest. Manifestul fracturist. Scandalul este și motorul poeziei sale. Poezia sa este o ceartă continuă cu societatea, cu lumea, cu orașul, cu istoria, cu trecutul, cu prezentul, cu cotidianul, cu metafizica, cu sine însuși, în cele din urmă. La fel ca și în viață, el și în poezie se ia în piept cu toți. Dar dacă în viață a avut doar de pierdut din cauza asta, în poezie a avut și are doar de câștigat.  Eu cred că poezia sa i-a vampirizat și îi vampirizează viața. Cu cât lui Ianuș îi merge tot mai rău aievea, cu atât poezia sa e tot mai frumoasă. Parcă simțind asta, Ianuș s-a lăsat într-o vreme de poezie, dar nu știu dacă a devenit mai fericit. La sfârșitul anilor 90, împreună am fondat fracturismul, apoi Ianuș a pornit un adevărat război și contra mea. Cu toate astea, nu pot să nu recunosc un lucru: că poezia pe care a scris-o Marius Ianuș e tot ce-a dat mai valoros poezia română de după 2000 încoace.”

Dumitru Crudu

Marius Ianuș is the biggest hell-raiser in Romanian literature, a writer who managed to pick a fight with every contemporary writer. He quarrelled with everyone, including his friends or literary companions, and so, almost everyone turned their backs on him, leaving him a very lonesome man indeed. He even picked on street hoodlums, which led to the birth of Fracturism—the most important literary trend in post-communist years. It so happens I was with him the night he wanted to intimidate lowlife scum in Brașov and we both got beat up. We wanted to write a complaint to the police and instead we wrote a manifesto. The Fracturist manifesto. Picking an argument is in fact the engine of his poetry. His poetry is a continuous quarrel with society, with the world, with the city, with history, with the past, with the present, with everyday life, with metaphysics, with himself, eventually. But while in life he has only lost, in poetry he has continuously gained. The uglier Ianuș’s life, the more brilliant his poetry. Probably because he sensed this, Ianuș gave up poetry for a while, and I wonder, did it make him any happier. At the end of the 1990s, we founded Fracturism together, and next thing I know Ianuș promptly starts a grim war against me. However, I can’t help but admit that the poetry written by Marius Ianuș is simply the best that’s been created in Romanian poetry since 2000.”

 Dumitru Crudu

Bibliografie

  • Mircea Cărtărescu, ”Postmodernismul Românesc”, Editura Humanitas, București, 1999, pagina 475
  • Daniel Cristea-Enache, ”Concert de deschidere”, Editura Fundației Culturale Române, București, 2001
  • Daniel Cristea-Enache, ”București Far West. Secvențe de literatură română”, Editura Albatros, 2005
  • Daniel Cristea-Enache, ”Timpuri noi. Secvențe de literatură română”, Editura Cartea Românească, 2009
  • Mihai Iovănel, ”Istoria Literaturii Române Contemporane 1990-2020”, Editura Polirom, Iași, 2021
  • Mircea Cărtărescu, ”O poezie adevărată”, articol, România Literară, numărul 50, anul 2000
  • Alex Ștefănescu ”Debut șocant”, România Literară, numărul 40, anul 2000
  • Daniel Cristea-Enache, ”De-la-Eminescu-la-Eminem”, Ziua, Liternet, preluat parțial în Adevărul din 13 Spetembrie 2003
  • Alexandru Matei ”Ursul din Containăr”, Ziua Literară Nr. 2630 de luni, 10 februarie 2003
  • Eugen Simion, ”Fracturiștii”, Ziua Nr. 3287 de sambata, 2 aprilie 2005, Caiete critice 2005 – numărul dedicat fracturismului
  • Adina Dinițoiu, Fețele lui Ianuș, Observator Cultural Nr. 365, 29-03-2007
  • Daniel Cristea-Enache, ”Strumful-sef”, Evenimentul Zilei, 11 Aprilie 2007
  • Octavian Soviany, ”Ianuș nu mai dansează!”, Tribuna, nr. 127 (15-31 decembrie 2007)
  • Paul Cernat, ”Totuși, fracturismul…”, în Pana mea, nr.3, noiembrie 2007, ISSN: 1843-1496
  • Paul Cernat, ”Ianuș elementar pînă-n pînzele albe”, în Bucureștiul cultural, nr. 1, 09. ianuarie 2008, ISSN: 1841-3048
  • Paul Cernat, ”Un Iov dostoievskian”, Revista 22, 01.11.2011
  • Daniel Cristea-Enache ”Cei care plîng” – Observator Cultural Nr. 600, 11-11-2011
  • Cosmin Ciotloș, ”Lirism elementar”, România Literară, numărul 40, anul 2011
  • Mihai Iovănel Marius Ianuș, de la „hârtie igienică“ la „fularul alb“, Cultura, octombrie 27, 2011
  • Șerban Axinte, ”Măștile lui Ianuș”, articol, Dilema Veche 18 Ianuarie 2016
  • Daniel Cristea-Enache, ”Mai presus de Lege?”, Adevărul 5 februarie 2016
  • Nicolae Bârna, “O înnoire mai pregnantă decât a nouăzeciștilor” [“A More Powerful Innovation than that of the 90s’ Writers”]. Revista Vatra, 3/2009.
  • Grațiela Benga, Rețeaua. Poezia românească a anilor 2000 [The Network. The Romanian Poetry of the 2000s]. Timișoara: Editura Universității de Vest, 2016.
  • Cordoș, Sanda. “Generația 2000 există” [“The 2000s Generation Exist”]. Vatra, 3/2009
  • Goldiș, Alex. “Iluziile angajării postrevoluționare” [“The Illusions of Post-revolutionary Engagement”]. Cultura, 530 (2015)
  • Iovănel, Mihai. Ideologiile literaturii în postcomunismul românesc [The Ideologies of Literature in Romanian Post-communism]. București: Muzeul Literaturii Române, 2017.
  • Iovănel, Mihai, “Modelele vin în mare parte din cultura de masă” [“The Models Mostly Come from the Mass Culture”]. Vatra, 3/2009.
  • Mincu, Marin, ed. Generația 2000 (antologie) [“The 2000 Generation (Anthology)”]. Constanța: Pontica, 2004.
  • Modoc, Emanuel. “De la avangarda istorică la neovangarda douămiistă” [“From Historical Avant-Garde to the Neo-Avantgarde of the 2000s”]. Revista Transilvania, 11-12 (2018): 33-37.
  • Olaru, Ovio, “Douămiismul poetic. Condițiile unei schimbări pe paradigmă” [“Romanian Poetry of the 2000s. The Setting for a Change in Paradigm”]. Revista Transilvania, 6 (2017): 19-24.
  • Pop, Ion. “«Douămiiștii» împlinesc, în fond, sloganul autenticist-biografist al celor de la ’80” [“The Writers of the 2000s Actually Fulfil the Authentic and Biographical Slogan of Those in the 80s”]. Vatra, 3/2009.
  • Simion, Eugen, ed. Cronologia vieții literare românești. Perioada postcomunistă [The Chronology of the Romanian Literary Life. The Post-communist Period]. București: Muzeul Literaturii Române, 2014.
  • Terian, Andrei. “Esențială pentru noua generație este schimbarea frontului de luptă. Miza milenariștilor pare a fi doar în subsidiar literară” ***[“What is Essential for the New Generation is the Change of the Battlefield. The Aim of the Millennials Seems to be only Secondarily Literary”], Caiete critice, nr. 2-3, 2005.
  • ”Ianuș nu mai dansează!” Octavian Soviany – Tribuna, nr. 127 (15-31 decembrie 2007)
  • Fețele lui Ianuș Adina Dinițoiu – Observator Cultural Nr. 365, 29-03-2007
  • Ștrumful Șef Daniel Cristea-Enache – Evenimentul Zilei, 11 aprilie 2007
  • Un Iov dostoievskian, Paul Cernat Revista 22, 01.11.2011 –
  • Cei care plîng Daniel Cristea-Enache – Observator Cultural Nr. 600, 11-11-2011
  • Lirism elementar, Cosmin Ciotloș – România Literară, numărul 40, anul 2011
  • Generatia 2000.Trei ipostaze poetice, Iulian Boldea – Cultura, nr. 385
  • Măștile lui Ianuș, Șerban Axinte, Dilema Veche 18 Ianuarie 2016
  • Mai presus de Lege?, Daniel Cristea-Enache, Adevărul 5 februarie 2016
  • Imaginar literar și ideologie în poezia fracturiștilor – Gabriela Gîrmacea, în volumul Universitatea „Vasile Alecsandri” din Bacău Facultatea de Litere – STUDII ȘI CERCETĂRI ȘTIINȚIFICE Nr. 25-26 2011 pag 79-85
  • Poetici douămiiste: fracturismul si utilitarismul Emilia Parpală, Analele Universității din Craiova. Seria Științe Filologice. Lingvistică, Nr 1-2, 2009, pag. 157-165
  • Fracturismul în câmpul literar românesc Mihnea Bâlici, Revista Transilvania, nr. 5 din 2021
  • IMAGINI VIRTUALE. Blog-ul ca fractura (I) Lucia Simona DINESCU, Observator Cultural Nr. 350, 07-12-2006.
  • IMAGINI VIRTUALE. Blog-ul ca fractura (II) Lucia Simona DINESCU, Observator Cultural Nr. 351, 14-12-2006.

Contact

Email: marius.ianus@gmail.com
Web: https://yanush.wordpress.com

Un gând despre „CV ŞI REFERINŢE CRITICE

Lasă un comentariu

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.