Monthly Archives: ianuarie 2018

Dicționar de prostii primite „de-a gata” (12)

„Lucrurile se vor rezolva de la sine”

Acest capitol s-ar putea intitula, la fel de bine, „Păcatul lui Moise”.

De ce nu a fost lăsat Moise să intre în Țara Sfântă?

Și cum de un om ca el, un sfânt care vorbea cu Dumnezeu față către față, a primit această pedeapsă?

Ei bine, Moise și fratele său Aaron, primul sacrificator al Legii Vechi, au fost pedepsiți pentru că nu au întărit poporul evreu în asemenea măsură încât acesta să asculte fără să comenteze ordinele primite de la Dumnezeu.

Să ne amintim acest episod. Evreii ajung la marginea Țării Promise și privesc acest pământ de pe culmea unui deal.

Apoi Moise trimite iscoade, doisprezece căpetenii ale triburilor lui Israel, câte una din fiecare trib.

Cele doisprezece căpetenii se întorc iar zece dintre ele induc poporului evreu o stare de teamă: Locuitorii acelui tărâm sunt atât de puternici, încât nu vom reuși niciodată să-i învingem…!”, așa fel încât poporul începe să comenteze: „De ce ne-a mai scos Moise din Egipt? Ca să murim în deșertul ăsta?”, uitând toate minunile pe care le făcuse Dumnezeu în fața lor.

Doar două dintre căpetenii, Josua (care se poate citi/traduce Iisus, numele ebraic fiind același – Yeshua – iar paralela cu Mântuitorul e foarte interesantă), cel care avea să-i conducă pe evrei în Țara Promisă, și Caleb caută să-i îmbărbăteze pe evrei ca să purceadă la cucerirea Canaanului.

Cele zece căpetenii care au răsculat poporul vor fi ucise de Dumnezeu pe loc, iar singurii care vor primi binecuvântarea divină pentru a trece Iordanul, între toți evreii de parte bărbătească născuți în Egipt, vor fi Josua / Isus Navi și Caleb, fiul lui Iefone.

Moise și Aron vor fi pedepsiți și ei să nu intre în Pământul Făgăduinței, pentru că nu au întărit poporul îndeajuns în Credință.

Două concluzii se impun de la sine:

1. Suntem vinovați și atunci când nu facem ce ar trebui să facem.

2. Păcatele și greșelile se plătesc, la orice nivel duhovnicesc am fi. Există o lege a compensației, înscrisă în sufletele noastre, care impune plata tuturor greșelilor noastre, iar Mântuitorul o înfățișează foarte exact prin câteva cuvinte – „Cine ridică sabia, de sabie va pieri!”

Noi trăim acum în Biserică sub impresia, dată de o conformație psihologică de copii mofturoși, că totul ni se va ierta de la sine și că nu e nevoie să facem mare lucru pentru mântuirea noastră.

Dar nu e așa. Toate greșelile trebuie compensate, ispășite, răscumpărate prin ceva. Părintele Arsenie Boca o spune foarte limpede: „Dumnezeu iartă, dar nepedepsit nimic nu lasă.”

Așadar, ideile că trebuie să așteptăm ca lucrurile să se rezolve de la sine și să ne așteptăm mântuirea numai prin jertfa și prin mila Domnului Hristos sunt complet false. 

Părintele Petroniu Tănase, starețul Schitului Prodromu de la Sfântul Munte Athos spunea așa: „Noi știm că totul depinde de Dumnezeu, dar trebui să acționăm ca și cum totul ar depinde de noi.”

Așadar, lucrurile nu se rezolvă de la sine și nu trebuie să așteptăm ca Dumnezeu să îndrepte lumea fără ca noi să facem nimic. Dumnezeu ne ajută și face chiar și minuni, atunci când există și o acțiune / o activitate / măcar o tentativă de a face binele din partea noastră.

Reclame

Prostiile ultraortodocsiștilor

Aș putea face o listă foarte lungă cu prostiile unor dintre frații creștini care se închină mai mult „Ortodoxiei” decât Domnului Hristos (dar „ortodoxia” lor e un simplu cuvânt, care acoperă doar patima mândriei).

Dar o să prezint doar câteva dintre acestea, unele de domeniul fantasticului, ca să le cerceteze cu atenție, doar-doar s-o trezi vreunul dintre ei:

1. „Pământul nu e rotund, ci plat.” O aberație care poate fi demontată cu zeci de argumente covârșitoare, începând cu traficul avioanelor din Emisfera Sudică și terminând cu imagini ale podurilor de peste lacuri sau strâmtori largi, unde curbura Pământului se vede cu ochiul liber.

2. „Părintele Arsenie lucra cu necuratul.” E exact ce au spus alți „extremiști ortodocși”, altcândva, despre Domnul Hristos. Oricine citește „Cărarea Împărăției” vede clar care a fost lucrarea Părintelui Arsenie. Iar că lucrarea mărturiilor în privința Părintelui Arsenie Boca este ziditoare de suflet o pot afirma eu însumi, din experiența mea personală. Dar câți alți oameni nu o pot face!…

3. „Episcopii sunt egali, nu a fost instituită o ierarhie divină.” FALS. Domnul Hristos a instituit o ierarhie divină: „Mă iubești tu mai mult decât aceștia (ceilalți apostoli)?”, i-a spus Domnul Hristos Sfântului Petru, „atunci paște oile mele”. Din aceste cuvinte se înțelege clar că sistemul papal are justificare potrivit spuselor Domnului Hristos, iar sistemul „ortodox”, în care patriarhul Moscovei nu ascultă de patriarhul de Constantinopol, cum se întâmplă acum, nu este justificat.

4. „Cei care nu sunt ortodocși nu se pot mântui.” O aberație care denotă necunoașterea textelor sacre, dar și a scrierilor sfinților. (Nu voi folosi termenul „Sfinți Părinți” pentru că acest termen a fost declasat tocmai din acești ultraortodocsiști, care îl folosesc în orice împrejurare în care nu mai știu ce să spună, fără să știe nici măcar aproximativ la ce sau la cine se referă…) În volumul doi din „Ne vorbește Părintele Cleopa” există un pasaj clar în privința judecării creștinilor, a evreilor și a păgânilor, în conformitate cu patru legi diferite: a conștiinței, a rațiunii, a lui Moise și a Harului.

5. Americanii nu au fost pe lună. No comment. Americanii au fost de vreo șapte ori pe lună, până ce și-au dat seama că e prea periculos și au abandonat acest proiect.

6. „Va urma o perioadă de criză.” FALS. IRAȚIONAL. Dacă nu hotărăște Dumnezeu să pună capăt lumii, va urma o perioadă de mare prosperitate, deoarece chinezii, după creșteri economice uluitoare, s-au îmbogățit și au devenit mari consumatori. Iar economia mondailă e interconectată. După acești zece-cincisprezece ani de creștere, caracatița sistemului financiar va duce lumea la o nouă criză, firește. Pentru că banii noștri sunt, de fapt, hârtii calpe, care nu mai au acoperire în aur. Crizele acestea nu sunt provocate, voite, cum pretind aceeași ultraortodocsiști, ci ele țin de escrocheria sistemului financiar mondial: pentru a stimula cumpărătorii și pentru a-și îmbogăți patronii, neavând nevoie de justificare în aur, acesta emite monedă și credit fără acoperire până dincolo de limita bunului simț. Și atunci intervine criza.

7. „Legionarii nu au fost filocatolici”. Căpitanul Corneliu Codreanu scrie clar, în „Pentru Legionari”, că purta tot timpul la el „Cărticica Sfântului Anton”. Aceasta este o carte de rugăciuni catolice, dedicate Sfântului Anton din Padova.

8. „Ierarhii care au semnat în Creta și cei care îi pomenesc nu mai au har.” Am văzut eu însumi că aceasta este o minciună, la o sfințire de biserică făcută de Înalt Preasfințitul Laurențiu, la Prejmer. Am simțit clar în altar prezența Duhului Sfânt. 

Și câte altele nu sunt!…

Dar pe acești oameni nu îi interesează adevărul, ci să demonstreze exact, falsificând probele, că tot ce au ei în cap e adevărat. Ca să nu mai punem la socoteală goana după senzațional și după public.

Pe acest fond, e normal ca acești oameni iraționali să nu înțeleagă nimic din ce s-a petrecut la Sinodul din Creta și din ce încearcă acum să facă Biserica noastră – un compromis pentru supraviețuire.

Ei vorbesc în numele unor canoane pe care nu le cunosc. Le recomand să pună mâna să citească „Pidalionul”, cum eu am făcut, să vadă de câte ori ar fi trebuit afurisiți și anatemizați până acum, potrivit acestuia, iar apoi să-și țină gura în privința „canoanelor”. Pentru că noi nu suntem sub lege, ci sub har.

Punctele în care au dreptate acești ultraortodocsiști sunt imixtiunea iudeomasoneriei în conducerea lumii, globalizarea programată, vaccinurile, implanturile cu cip, transumanismul, lobbyul homosexual și așa-zisele „căsătorii homosexuale”. Dar acestea sunt semnalate și de (și preluate de ei de la) ceilalți creștini, pe care ei îi consideră „rătăciți”.

Iar aceste puncte în care se suprapun realității sunt mai puține decât cele în care nu au dreptate.

În plus, ei nu pun accent deloc pe marile păcate ale lumii contemporane – avorturile, arivismul, egoismul, materialismul, ura față de aproapele, bârfa, degradarea limbajului – care sunt mult mai grave decât disputele teologice despre care mâzgâlesc ei atâtea pagini de internet.

Plus că felul apocaliptic în care prezintă lucrurile nu îi ajută cu nimic pe cititorii lor, ba dimpotrivă, îi îndepărtează de rugăciune, de spovedanie și de Biserică și le induce o stare de disconfort psihic permanent.

Sper ca măcar câțiva dintre ei să se trezească, citind aceste rânduri.

Iar în privința Sinodului din Creta, poziția corectă este cea a Părintelui Amfilohie de la Diaconești: „S-a făcut un compromis, pentru supraviețuire”, ne învață acesta. Și are dreptate. Cum ne raportăm la acest compromis? În niciun caz nemaimergând la Biserică sau nemaipomenind un ierarh care are păcatul acestui compromis.