Nu ne puteți distruge,
vă străduiți în zadar !
Vom exista
cât va mai exista
un legionar !
Suntem legați ca albinele
în stupul ascuns.
Ne leagă jertfa
făcută de Mirele
de nepătruns.
Ne leagă sângele
celor din noi
care-or căzut.
Ne leagă privirea
Căpitanului
cu dorul ei mut.
Vă străduiți
să ne distrugeți
în zadar !
Vom exista
cât va mai exista
un legionar !
(La pomenirea de 7 ani a lui Nicolae Purcărea.)
Sper să nu fie o marionetă a Sistemului…. Mă neliniștește aia cu „dreptul legitim al homosexualilor”.
Și iată că adevărul o ieșit la iveală. Odată aleasă, o uitat de familia tradițională și o început să promoveze… „certificatul verde”…
Citește în continuare „Giorgia Meloni e de-a lor ?”Mulțumită lui Radu Iliescu am descoperit un antropolog francez din descendența lui René Guénon, pe nume Gaston Georgel. Ce m-a șocat răsfoindu-i cărțile (atașez legături către trei dintre ele la final, pentru cunoscătorii de franceză) e că, pe baza unor calcule de factură numerologică, dar făcute în duh creștin, face o profeție pe care am mai întâlnit-o – la Klaus Schwab, economistul din fruntea Uniunii Europene, și la Părintele Cleopa Jurj, ieromonah ortodox arădean nepomenitor, mazilit de conducerea Bisericii noastre.
Profeția lui Gaston Georgel spune că antihristul se va manifesta în jurul anului 2030.
Klaus Schwab a fixat pentru acest an momentul până la care „nu vei avea nimic, dar vei fii fericit”. (Ce să însemne asta?)
Iar Părintele Cleopa Jurj spune și el că atunci se va manifesta antihristul, care s-ar fi născut în ziua eclipsei totale de soare din 1999.
Citește în continuare „Trei profeții care se întâlnesc”
Am văzut că sunt câteva voci din mijlocul vostru care îmi atribuie un rol de predecesor al mișcării voastre de idei – Rogozanu, Schiop, chiar și Iovănel, în oarecare măsură.
Acest rol îmi este atribuit, spre rușinea mea, pe bună dreptate: dincolo de activitatea mea literară, prin care propuneam evident o ideologie de stânga, am avut chiar și o activitate propriu-zis politică.
Am încercat înființarea unui partid care s-ar fi numit Adevărata Stângă (împreună cu Alex Matei, Gelu Vlașin, Cristian Constantinescu și alți câțiva) și am încercat organizarea Mișcării Anarhiste Române (împreună cu un anume D. Lungu – s-ar putea să fie un nume fals, era un tânăr adus de spate și șchiop, sau măcar așa se înfățișa – și Chiva). În ambele povești întrunirile or avut loc la inițiativa mea. Prima s-o desfășurat la Asociația Scriitorilor din București, cu o prezență de 10-15 persoane, a doua s-o desfășurat pe acoperișul Cinematografului Lira din București, cu o prezență de 20-30 de persoane.
Ambele întruniri or fost eșecuri, între toți cei de acolo erau doar trei persoane care ar fi putut face ceva din punct de vedere politic – eu, Alex Matei și acest D. Lungu, pe care îl suspectam că e omul S.R.I.-ului. Pun la finalul acestui material două relatări mai ample asupra acestor momente „revoluționare”.
Citește în continuare „Scrisoare deschisă Stângii Culturale”
Sâmbătă, meciul Cadiz – FC Barcelona se întrerupe pentru că un suporter are nevoie de o defibrilare : https://youtu.be/r18_C2J7haM
Duminică, meciul Farul – FC Argeș se întrerupe pentru că un suporter are nevoie de o defibrilare https://youtu.be/p0-UMh-z_Vg
De când sunt eu, deși m-am uitat la multe meciuri, nu am văzut asemenea evenimente și asemenea simple coincidențe.
Nicio legătură cu vaccinarea, desigur…
,,Crăisorul munților” e părăsit de toată lumea.
Ultimile imagini cu Avram Iancu în viață, în 1872, deși nu a împlinit nici măcar 50, înainte de a se stinge (Foto 1,2).. A fost părăsit de toată lumea, dat afară din spitalul din Baia de Criș. Rătăcește prin satele muntenilor din Apuseni, pe unde primește de poamnă. Doarme pe unde apucă, uneori și prin păduri. Ajunge la spitalul din Baia de Criș. Ungurul de aici, administratorul, îl știe, așa că-l primește gratis. Are o tuse chinuitoare și sângerează. După ce se pune, cât de cât, pe picioare, e dat afară! Se culcă, noaptea, pe prispa unui brutar, Ioan Stupină, zis ”Lieber”, meșter în covrigi. Seara-i răcoare, e toamnă-n munți. E aflat mort, înghețat, pe 10 septembrie 1872. Asupra eroului național al românilor din Transilvania sunt găsite o năframă zdrențuită, fluierul de cireș de care nu se despărțea niciodată și o jalbă către împăratul austriac Franz Joseph I, unsă de grasime și mototolită, pe care nu o mai trimisese niciodată. Cauza decesului: o nouă hemoragie. Preotul din Vidra, Vasile Gomboșiu, notează că numele celui decedat este ”Avram Iancu, Eroul Românilor”, care a murit la 48 de ani, fiind ”june”. Omul fusese împărtășit, iar moartea, una ”firească”. (sic!)
Abia acum românii din Transilvania își dau seama ce Om au pierdut, dar este prea târziu. E îngropat cu funeralii naționale pe 13 septembrie 1872, în Panteonul Moților din Țebea, lângă ”Gorunul lui Horea”. Vin 36 de preoți și doi protopopi. Sunt 4.000 de persoane, dar unii vorbesc și de 10.000. Clopotele se trag, în munți, trei zile și trei nopți, Se cântă ”Marșul lui Iancu” și ”Deșteaptă-te, române!” Crucea de piatră e donată de preotul Ioan Tisu, iar pe ea a fost inscripționat, simplu: ”AVRAM IANCU, ADV(OCAT), PREF(ECTUL) LEG(IUNILOR) ROM(ÂNE) în anul 1849 – 9. +1872″. Necrologul său e și mai simplu: ”Viața lui în totalitatea ei va rămâne o oglindă sinceră a vieții noastre naționale”.
Foto 3 – Unica imagine de la funeraliile sale, la Țebea, în septembrie 1872. Au slujit 36 de preoți, în frunte cu protopopii Mihălțanu (ortodox) din Brad și Balint (unit), din Roșia Montană.
General Georgescu Daniel
Sursa : https://facebook.com/andonie.mihaela
Am mai descoperit un blog care, deși foarte discret ca popularitate, aparține unei persoane inteligente, care ar merita mai mulți cititori. Iată opinia acestui blogăr despre recentele dispute în legătură cu seminarul „open-mainzilor” de la Mănăstirea Sihăstria Putnei : http://cumpana-o-viziune-ortodoxa.blogspot.com/2022/09/crezul-mentalitatii-deschise-in-bor.html
Vade Retro
Sfânta cruce să-mi ajute,
nu dragonul din ispite!
Înapoia mea, satană !
Îmi oferi o lume vană !
Îmi oferi o stea bolnavă !
Doar tu să-ți bei din otravă!
În original :
Crux sacra sit mihi lux
Non draco sit mihi dux
Vade retro satana
Numquam suade mihi vana
Sunt mala quae libas
Ipse venena bibas.
Întâlnirea dintre Părintele Paisie și doi yoghini posedați (ca toți yoghinii) – în două părți :
Cum o vindecat Sfântul Paisie un homosexual :
Părintele Daniil de la Rarău, fostul poet și jurnalist Sandu Tudor, o spus o vorbă mare, care mi se potrivește foarte bine și mie : „Să crezi, frate, tot ce o să auzi rău despre mine. Am fost un păcătos.”
Mi-or adus aminte de aceasta niște opinii exprimate de sărmanul scriitor homosexual A. Schiop. Nu îi urmăresc pagina, mi-am căutat numele pe Facebook și așa am dat de acele rânduri.
Schiop mă vede ca un vizionar, un premergător al stângii pederaste și feministe. Și narcomane, aș completa eu. (Pun și comentariile lui, la final, dar și o relatare minunată a felului în care Părintele Paisie Aghioritul a vindecat un homosexual – cu subtitrare în română.)
Când am apărut, în 1999, pe prima pagină a publicației „Atac la Persoană” cu poză și titlu de o șchioapă – „Marius Ianuș, un drog cu față umană !” – povestea asta nu o fost întâmplătoare.
Propusesem un protest pentru „Legalizarea Mamijuanei”, unde „Mamijuana” era un volumaș-samizdat pe care îl scosesem eu în acel an, dar trimiterea la legalizarea marijuanei era evidentă.
Trebuie să spun că nu mă drogam în acea perioadă (și experiențele mele în domeniu se rezumă la aceea că am fumat „iarbă”, de câteva ori, în anul 2009), dar aveam un presentiment destul de clar asupra a ce se va întâmpla în România și oricine va citi cu onestitate „Manifestul Anarhist” și „Ursul din Containăr” îmi va da dreptate.
Eu cred că orice poet adevărat are previziuni – putem vedea Marea Unire, de pildă, încă din operele lui Alecsandri, Eminescu și Coșbuc.
Putem presimți războiul și prigoanele cu Gyr, putem prevedea național-comunismul lui Ceaușescu cu ajutorul lui Geo Bogza, putem vedea reîntoarcerea capitalismului iudeo-american în versurile lui Dimov, ale lui Mircea Ivănescu și ale poeților lunediști.
Mai mult, putem găsi la poeți previziuni foarte precise ale unor momente istorice definite : Dinescu a simțit că va cădea comunismul și a acționat în consecință, Jebeleanu a simțit că în destinul lui Ceaușescu se ascunde ceva și i-a dedicat celebrul reportaj care l-a scos la lumină – „Ceaușescu e un copil etc”.
Am am avut și eu acest presentiment al lumii decadente în care trăim azi…
Iar în faptul că am întors armele împotriva acestei stângi decadente se poate vedea, cred, că ideile de dreapta vor avea un reviriment important.
Deși, pentru cei drepți nu victoria e importantă, ci lupta. „Lupta cea bună ai păstrat, Credinței ai urmat” se spune în troparele sfinților.
Lumea aceasta este a diavolului, a Stângii. Dar lumea aceasta nu este decât trenul în care călătorim spre Adevărata Lume, cea în care stăpâni suntem noi, oamenii Lui Dumnezeu.
Ceea ce nu înseamnă că nu trebuie să luptăm.
Părintele Petroniu Tănase spunea așa : „Noi știm că totul depinde de Dumnezeu, dar trebuie să acționăm de parcă totul ar depinde de noi.”
Citește în continuare „De la Stânga la Dreapta…”Doamne Iisuse, Împarate Ceresc,
învrednicește-mă să Te iubesc.
Doamne Iisuse, Fiul Lui Dumnezeu,
izbăvește-mă de orice rău.
Doamne Iisuse, Înaltă Stea,
lucrează Tu în viața mea.
Doamne Iisuse, Împărate Sfânt,
fă să am discernământ.
Sfinte Iisuse, al Vieții Domn,
daruiește-mi somn.
Doamne Iisuse, Cerească Minune,
întărește-mă în rugăciune.
Doamne Iisuse, Împarate Ceresc,
Îți mulțumesc.
https://telegra.ph/Noi-versuri-pentru-Rugăciunea-Minții-02-09
https://telegra.ph/Noi-versuri-pentru-Rugăciunea-Minții-03-26
Aș fi vrut să iau într-o zi de soție
o fată frumoasă ca o poezie,
o fată delicată, fragilă, străvezie,
care să-mi zâmbească numai mie.
Aș fi vrut să iubesc nebunește o fată
nespus de frumoasă și nelumesc de curată…
O fată nepământeană, uluitoare,
care să-mi fie inimă trupească și soare.
Aș fi vrut să mă căsătoresc
cu o fată dintr-un neam nepământesc,
cu o fată virtuoasă și cristalină
care să ascundă o muzică armonioasă și lină.
Mi-aș fi dorit o soție cu discernământ,
în care să fie mai mult cer decât pământ.
Mi-aș fi dorit o soție cu mult har
care să-mi fie inimă și abecedar.
Unde voi găsi această soție
îmi voi pune trupul meu temelie.
(Partea a treia a poemului „Baloane de Săpun”)
Am receptat ce or spus
ce mi se cere să spun
din Sinagoga de-Apus
care decide ce-i bun…
Și dacă tot ești aici,
chiar dacă ai suspiciuni,
îți vând un pont cu sclipici
și-un milion de minciuni…
Cu ocazia Zilei Limbii Române am aflat și eu că Nichita Stănescu l-ar fi „plagiat” pe Fernando Pessoa.
Măi, oameni buni, „plagiat” înseamnă ceva. „Parodiat” – altceva. „Parafrazat” – altceva. Iar „pastișat” – cu totul altceva.
Nu mai aruncați cu vorbe pe care nu le înțelegeți, vă rog. Mai ales de Ziua Limbii Române…
În cazul citatului din Pessoa/Stănescu, „Patria mea e limba portugheză”, vorbim de o pastișare.
Firește că Nichita Stănescu n-o stat să explice la tot criticul literar pe cine o pastișat. Mai ales că o antologie din poemele lui Pessoa apăruse în limba română chiar în anul în care îl preia Nichita, în 1982.
Nu aș fi vrut să te las nepolenizată…
Nu aș fi vrut să te las, singură și întristată,
căutând prin viața asta un bărbat
cât mai frumos și cât mai adevărat…
Nu aș fi vrut să te las să-l aștepți pe Făt-Frumos
ani după ani, fără niciun folos…
Nu aș fi vrut să te las singură, îndurerată,
trecând prin nopți ca o pasăre zbuciumată…
Nu aș fi vrut să te las singură și tristă ca o valiză
uitată pe un peron de scolastică și de analiză…
Nu aș fi vrut să te las pe perna ta de fată mare
să plângi lacrimi de dorință și de onoare...
Nu aș fi vrut să te las singură în rugăciuni.
Nu aș fi vrut să trăiești fără acele dulci minciuni
care se zice că fac viața mai frumoasă.
Nu aș fi vrut să te las fără să fii mireasă…
Nu aș fi vrut să te las, o, nu..
fără să fim o singură inimă – eu și tu…
Marius Ianuș 