Iată relatarea momentului morții poetului George Bacovia : «„Îngerul negru”, cum numește el moartea în monologul oral indescifrabil care îi întovărășește ultimele clipe, își strânge însă cercul și-și sapă sigiliul pe fața poetului, cu mult înainte de a-i lua sufletul. Observând că a ajuns să semene cu „Cristul” din reproducerea după tabloul lui Guido Reni la care ținea, nu mai rabdă duplicatul și-l răsucește cu fața la perete. În dimineața zilei de 22 mai 1957, pe la opt și jumătate, întors cu capul spre zid, ar fi apucat copilărește mâna Agathei și îngăimând: „Vine întunericul”, a plecat în lumea celor drepți.»
Dincolo de impresionismul relatării, făcută pe baza mărturiei soției sale, avem un om cu o figură distrusă, care întoarce cu fața la perete icoana Domnului Hristos și vede draci.
Și iată două poze cu Părintele Iosif Vatopedinul de la Muntele Athos, imediat după moarte. Acesta era simplu călugăr, pentru că nu s-o socotit vrednic să fie preot :
El o văzut cu totul altceva, nu vi se pare? Imaginile ne arată și prima minune făcută de acest călugăr după moarte, pentru că el și-o închis gura în chip minunat : „Imediat după moartea lui, gura bătrânului Iosif a rămas deschisă pentru o perioadă de timp și în ciuda tuturor eforturilor, călugării prezenți nu au reușit să închidă gura. Conform obiceiului athonit, trupul Bătrânului a fost înfășurat în mantia sa de monah care a fost mai apoi cusută. În conformitate cu îndrumările starețului Efrem, după un timp, corpul a fost așezat pe un catafalc și o gaură a fost tăiată în mantie pentru a expune fața părintelui și o alta pentru a expune mâna dreaptă, pentru cinstire. Spre uimirea tuturor, gura bătrânului Iosif nu numai că s-a închis, dar fața lui strălucea, acum, în mod minunat, cu un zâmbet! Nu numai buzele lui, dar și ochii și obrajii au revenit la culoarea naturală, vie!”
Care dintre ei o fost genial? Care dintre ei o știut cu ce să-și hrănească mintea și cum să-și petreacă viața? Și cum veți scăpa de întuneric voi, dacă nici măcar „tabloul” acela (cum îi zice autorul relatării sau soția poetului) nu îl aveți în casă?
O înregistrare cu Părintele Iosif Vatopedinul :
Nu vă spun acestea ca să vă lăsați de scris, ci ca să aveți grijă nu doar la ce scrieți, ci și la ce gândiți. Mintea e ca o moară – macină ce pui în ea. Dacă pui rugăciune și iubire curată, macină rugăciune și iubire curată, iar dacă pui poftă păcătoasă și duh de răzvrătire față de Dumnezeu, tot asta iese din ea. Iar finalitatea păcatului este iadul. Astea nu-s de la mine, ci de la Acela Ce toate le ține.
Marius Ianuș 