În Numele Tatălui, şi al Fiului şi al Sfântului Duh.
Împărate Ceresc, Mângâietorule, Duhul Adevărului, care pretutindenea eşti, şi toate le împlineşti, Vistierul bunătăţilor şi Dătătorule de viaţă, vino şi Te salaşluieşte întru noi şi ne curăţeşte pe noi de toată întinăciunea şi mântuieşte, Bunule, sufletele noastre.
Sfinte Dumnezeule, Sfinte Tare, Sfinte fără de moarte, miluieşte-ne! (De trei ori.)
Preasfântă Treime, miluieşte-ne! Doamne, curățeşte păcatele noastre! Stăpâne, iartă fărădelegile noastre! Sfinte, cercetează şi vindecă neputinţele noastre, pentru Sfânt Numele Tău!
Doamne, miluieşte! (De trei ori.)
Slavă Tatălui, şi Fiului, şi Sfântului Duh, şi acum, şi pururea, şi în vecii vecilor! Amin!
Tatăl nostru, care eşti în Ceruri, sfinţească-se Numele Tău, vie Împărăția Ta, facă-se voia Ta, precum în cer, aşa şi pe pământ. Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi şi ne iartă nouă greșelile noastre precum şi noi iertăm greșiţilor noştri. Și nu ne lăsa pe noi să cădem în ispită, ci ne izbăveşte de cel rău.
Ușa milostivirii deschide-o nouă, Binecuvântată Născătoare de Dumnezeu, Fecioară, ca să nu pierim cei ce nădăjduim întru tine, ci să ne mântuim prin tine din nevoi, că tu ești Mântuirea neamului omenesc!
TROPARUL
Sfinți care ați cunoscut nebunia marxistă și ați gustat paharul prigoanei ateiste, Părinți ai neamului, zdrobiți pe altarul pe care plânge jalea și doru’-și bea amarul, priviți acum, de sus, la viața noastră tristă, cu ochii în ecran și mintea în batistă, și ridicați-ne din această moarte vie, ca să vă cântăm cu bucurie:
Bucurați-vă, flori de lumină ale Veacului ce va să vină! (De două ori)
CONDACUL 1
Apostoli vii ai neamului românesc stați azi înaintea Tronului Ceresc purtând rugăciunile noastre în cupe de aur și cerând să fim primiți în al Domnului staul.
Bucurați-vă, flori de lumină ale Veacului ce va să vină! (De două ori)
ICOSUL 1
Sfinți pe care v-a dăruit Dumnezeu acestei țări frământată mereu, ca mângâiere, ca suspin, ca mărturisire a Planului Divin, din înălțimea cerului, din lumina cea necreată, binecuvântați să cântăm, cu inimă curată:
Bucură-te, Părinte Arsenie, și du-ne pe toți la sfințenie!
Bucură-te, Căpitane Ceresc, Arhanghel al neamului românesc!
Bucură-te, Părinte Justin, fulger al Duhului Divin!
Bucură-te, Părinte Cleopa Ilie, dascăl înfășat în veșnicie!
Bucură-te, Părinte Ilarion Argatu, duhovnic blând ca nimeni altul!
Bucură-te, Părinte Daniil de la Rarău, floare de foc a neamului tău!
Bucură-te, Părinte Nicodim, demn urmaș al Învățătorului Divin!
Bucură-te, Părinte Sofian, avă de Pateric Egiptean!
Bucură-te, Părinte Ilie din Giulești că frumos-mirositor și neputrezit ești!
Bucură-te, Sfinte Radu Gyr, al poeziei noastre mir!
Bucură-te, Sfinte Valeriu, candelă arzând în întuneric!
Bucură-te, Sfinte Virgil, inimă de copil!
Bucurați-vă, sfinților poeți din închisori, că ați mângâiat cu ale vorbelor flori!
Bucurați-vă, sfinților legionari, că ați fost mărturisitorii cei mai tari!
Bucurați-vă, sfinților necunoscuți, că prin jertfa voastră i-ați salvat pe mulți!
Bucurați-vă, flori de lumină ale Veacului ce va să vină! (De două ori)
CONDACUL 2
Ai mers cu curaj pe urmele Mielului ducând turmele tale în Prislopul Cerului. Și-ai primit cu bucurie loviturile sorții, ca scăpare de sub umbra morții. Îndrăznim acum să ni te apropiem omenește ca să cânți împreună cu noi: „Doamne miluiește!” (Doamne miluiește! Doamne miluiește! Doamne miluiește!)
ICOSUL 2
Nu mai avem duhovnici cum ai fost tu, Sfinte, văzător al celor ascunse și nepetrecute… Azi toți se îmbată cu vorbe goale, iar nu cu paharul din mâinile tale… Așa că strigăm cu tărie în sus, să se audă unde Domnul te-a pus:
Bucură-te, copilule crescut fără a mamei milă, care ai fost îndrumat de a Cerului Regină!
Bucură-te, că ai avut duhovnic minunat venit la Athos din Cerul cel Preaînalt!
Bucură-te, că, prin Rugăciune și Post, te-ai înălțat în fruntea neamului nost!
Bucură-te, că securiștii s-au înspăimântat de puterea pe care ți-a dat-o Marele Împărat!
Bucură-te, cunoscătorul gândurilor omenești așezat la ale sufletelor noastre ferești!
Bucură-te, Învățător al Căii Mântuirii, că Domnul ți-a dat Harul Vorbirii!
Bucură-te, Sfinte, ascuns în cuvinte, rupt de a lumii răsuflare fierbinte!
Bucură-te, că ai stat la mesele tăcerii, rugându-te pentru Clipa Învierii!
Bucură-te, că i-ai pictat pe sfinți cum i-ai văzut, în Lumina fără sfârșit și fără început!
Bucură-te, Sfânt tare în Credință, că aceasta a fost chiar a ta ființă!
Bucură-te, că porunca Lui Dumnezeu a fost sângele tău!
Bucură-te, că, prin tine, Dumnezeu a coborât la a țării mulțime!
Bucură-te, Părinte Arsenie, și du-ne pe toți la sfințenie! (De două ori)
Bucurați-vă, flori de lumină ale Veacului ce va să vină! (De două ori)
CONDACUL 3
Începător al jertfei, cu ochi de durere eternă, cântec de jale pe a dorului pernă, glas înălțat de un neam obidit în minciuni, Arhanghel care ai vrut să ne faci mai buni, ne apropiem de tine cu toată evlavia ca să strigi împreună cu noi: „Aliluia!” (Aliluia! Aliluia! Aliluia!)
ICOSUL 3
Unde-s acum tinerii pe care i-ai strâns ca să stingă al țării plâns? Unde sunt tinerii care au biruit moartea cea cu dinții de cuțit? Așa îți cîntă-n Cer Mișcarea Legionară care se roagă necontenit pentru țară:
Bucură-te, că Mișcarea Legionară s-a jertfit pentru țară!
Bucură-te, că totul a pornit de la icoană într-un paraclis din întunecoasa Doftană!
Bucură-te, că în temnița de durere ai văzut Floare de Înviere!
Bucură-te, că ne-ai îndemnat să ne jertfim pentru Hristos și pentru neamul din care venim!
Bucură-te, căci Cărticica Sfântului Anton ți-a încălzit inima prin palton!
Bucură-te, începător al jertfei de sine, că prin moarte te-ai înălțat în lumine!
Bucură-te, pentru toți tinerii care te-au ascultat și și-au dat sinele pentru un sine mai înalt!
Bucură-te pentru curajul tău nebunesc, pe care îl au doar cei care iubesc!
Bucură-te că ai dus în oastea cerească suflare tânără românească!
Bucură-te că ai apărat pământul strămoșesc de balaurul comunismului evreiesc!
Bucură-te, că ai fost sugrumat la marginea pădurii și au aruncat asupra ta betonul urii!
Bucură-te, că n-au ucis și icoana ta, care în inimile noastre a luminat și va lumina!
Bucură-te, Căpitane Ceresc, Arhanghel al neamului românesc! (De două ori)
Bucurați-vă, flori de lumină ale Veacului ce va să vină! (De două ori)
CONDACUL 4
Hotărârea cu care ai mers pe Cărarea Mirelui Te-a pus în inima neamului, la umbra suspinului. Dăruirea către cei în necazuri și nevoi ni te-a arătat ca pe unul dintre noi. Acum, când e clar ce ni se pregătește, strigă împreună cu noi: „Doamne miluiește!” (Doamne miluiește! Doamne miluiește! Doamne miluiește!)
ICOSUL 4
Ce să facem mai departe, Părinte Justin? Cum să urnim bolovanul acestui chin? Unde să mai fugă țara românească? Unde să se ducă turma ta pământească? Vom scăpa de căderea cea din urmă, cea rea? Binecuvântează, ca să-ți cântăm așa:
Bucură-te, că te-ai născut în anul Bucuriei, și prin viața ta a curs Istoria Românei!
Bucură-te, că în temniță, între legionari, ai stat până ai pierdut șirul de ani!
Bucură-te, că la Școala Suferinței ai învățat temeiurile ființei!
Bucură-te, că i-ai strâns pe sfinții închisorilor la tine, în cimitirul florilor!
Bucură-te că ai zidit două mănăstiri, ca două palate ale Adevăratei Iubiri!
Bucură-te, că ai trimis fulgerul Duhului Sfânt și asupra celui care a scris acest cuvânt!
Bucură-te, apărător al copiilor României în acești ani grei ai nebuniei!
Bucură-te că ai înfruntat Uniunea Europeană și ai cerut să avem unitate națională!
Bucură-te, că în codurile de pe produse ai văzut cum se pregătește însemnarea Apocalipsei!
Bucură-te, profet al Sfârșitului, care ai purtat în suflet lumina Cuvântului!
Bucură-te, stareț cu înfățișare de voievod care ai binecuvântat întregul norod!
Bucură-te, că ne-ai îndemnat să renunțăm la tehnologie, și să ne-ntoarcem la a Domnului parimie!
Bucură-te, Părinte Justin, fulger al Duhului Divin! (De două ori)
Bucurați-vă, flori de lumină ale Veacului ce va să vină! (De două ori)
CONDACUL 5
Stareț care ai luminat Sihăstria Secului cu învățătura ta, pe care n-ai luat-o din școli, ci chiar de acolo de unde vine ea, pustnic, ascuns în Munții Stânișoarei, unde ți-ai pus inima la picioarele Fecioarei, învață-ne să mergem pe Calea Împărătească, cea fără nuia, ca să cântăm alături de tine, Lui Dumnezeu: Aliluia! (Aliluia! Aliluia! Aliluia!)
ICOSUL 5
Floare a Credinței din Pădurile Sihăstriei, ridicată de la oi la slujirea stăreției, comoară ascunsă în Munții Stânișoarei de privirile fiarei, stareț care ai îmbrăcat a Raiului bundiță, binecuvântează să-ți cântăm cu umilință:
Bucură-te, „călăuză în tainele Ortodoxiei” care ai luminat munții României!
Bucură-te, noule David, ridicat de la oi ca să ne păstorești pe noi!
Bucură-te, „Moșule Putregai”, că numai tu așa te socoteai!
Bucură-te, teologule fără școală, că mintea ta a înțeles lumea cea diafană!
Bucură-te, că pe mulți i-ai învățat drumul către Cel Preacurat!
Bucură-te, că în pustie ți s-a arătat un diavol fioros, ca să te facă să fugi din ascunziș ca un fricos!
Bucură-te, că l-ai biruit cu Sfânta Euharistie, și ne-ai arătat puterea Ortodoxiei!
Bucură-te, ucenic al Părintelui Paisie, cel blând, care ți-a susurat molcom al Domnului cânt!
Bucură-te, povestitor neajuns de frumos, care știai Viețile Sfinților pe de rost!
Bucură-te, că ierarhi și oameni de Stat în chilia ta au îngenuncheat!
Bucură-te, că pe toți îi petreceai cu tot alaiul, cu vorba ta: „Mânca-v-ar Raiul!”
Bucură-te, că lumina ta luminează și azi și mulți oameni te caută la necaz!
Bucură-te, Părinte Cleopa Ilie, dascăl înfășat în veșnicie! (De două ori)
Bucurați-vă, flori de lumină ale Veacului ce va să vină! (De două ori)
CONDACUL 6
Ai fost călugăr înflorit dintr-un preot de mir, viitor întrupat din amintiri. Ai luptat cu diavolul cu rugăciuni și cunoaștere și ne-ai învățat cum să învingem forțele maștere! Apărător al familiei, părinte pământesc înălțat cerește, cântă împreună cu noi: „Doamne miluiește!” (Doamne miluiește! Doamne miluiește! Doamne miluiește!)
ICOSUL 6
Te-ai ascuns în tăcere, la rădăcina pisaniei, ca o lacrimă scursă pe ecoul litaniei… Te prefaci dispărut din viața cetății, dar moaștele tale luminează pământurile ceții! Argat al Lui Dumnezeu, vers de pricesne, primește de la noi toate aceste:
Bucură-te că, oricât s-a învolburat, diavolul n-a putut să te facă un înșelat!
Bucură-te, că te-a muncit cu multe vedenii, de s-au înspăimântat toți mirenii!
Bucură-te că mult timp ai stat zăvorât într-o firidă din al casei zid!
Bucură-te, că altădată Îngerul ca și cu o perdea cu aripa Sa în lucarna podului te acoperea!
Bucură-te că un înger, în vis, te-a purtat prin cerul deschis!
Bucură-te, ctitor al lăcașului de la Ierihon, că acolo pelerinii găsesc pâine și somn!
Bucură-te, că Sfinții Părinți Ioachim și Ana ți-au dăruit o familie întinsă ca marea!
Bucură-te că le-ai dat mii de sfaturi celor mulți și i-ai scăpat de demonii cei crunți!
Bucură-te, că aveai răbdare cu toți și stăteai cu oamenii zile și nopți!
Bucură-te, că de la al tău cuvânt minunat și Mănăstirea Cernicăi s-a luminat!
Bucură-te, că ai răbdat prigoană și de la apropiați, știind că numai așa poți să te-nalți!
Bucură-te, că mulți au căutat să te-mproaște cu noroi doar pentru că erai mai credincios decât noi!
Bucură-te, Părinte Ilarion Argatu, duhovnic blând ca nimeni altul! (De două ori)
Bucurați-vă, flori de lumină ale Veacului ce va să vină! (De două ori)
CONDACUL 7
Ți-ai dus viața în marile orașe și în marile biblioteci căutând sensul lumii prin care treci. Aveai un strop de credință și întrevedeai Cerul, dar abia la Muntele Athos ai descoperit Adevărul. Jurnalist și poet care ai înfruntat cu curaj nebunia cântă alături de noi, Lui Dumnezeu: Aliluia! (Aliluia! Aliluia! Aliluia!)
ICOSUL 7
Ai pășit în lumea aceasta ca un tânăr poet, răspândind un parfum intelectual și discret, Apoi ai descoperit puterea credinței și ai ajuns la temeiurile ființei. Binecuvântează-ne, Părinte Schimonah Daniil ca să-ți aducem acestea, din al nostru puțin:
Bucură-te, director al ziarului „Credința”, că ți-ai tipărit Credința și cu ființa!
Bucură-te, că, după o viață nebunească, ai ajuns în a Domnului oaste cerească!
Bucură-te, că de la trei soții n-ai putut primi ceea ce Sfânta Treime nu încetează a-ți dărui!
Bucură-te, că ai aprins în inimi rugul chiar când securiștii își porniseră tăvălugul!
Bucură-te că ai învățat Rugăciunea Minții așa cum au făcut-o de veacuri Părinții!
Bucură-te, că ai luminat Mănăstirea Antimului regăsind în inimi puterea suspinului!
Bucură-te, că „pasărea” cea „unică” ți-a spus cântecul său care te-a-nălțat „la inima cea tainică şi sfîntă” a Lui Dumnezeu!
Bucură-te, înger pământesc strivit în zarcă și primit în a mucenicilor arcă!
Bucură-te, isihast de pe Rarău care ne-ai împărtășit și cu sângele tău!
Bucură-te, că ne-ai îndemnat, fără rușine, să credem tot răul spus despre tine!
Bucură-te, că, prin moarte, ai primit Adevărata Libertate!
Bucură-te, că ranga cu care te-au ucis e arma cu care-ai cucerit Cetatea de Vis!
Bucură-te, Părinte Daniil de la Rarău, floare de foc a neamului tău! (De două ori)
Bucurați-vă, flori de lumină ale Veacului ce va să vină! (De două ori)
CONDACUL 8
Ca preot misionar ai păstorit câteva din satele României, și le-ai îndemnat cu rugăciune spre pășunile bucuriei! Ca duhovnic, ai ridicat câteva mănăstiri de măicuțe la înălțimea poruncilor dumnezeiești și la smerenia ființei! Floare a Agapiei, te rugăm creștinește, spune alături de noi: „Doamne miluiește!” (Doamne miluiește! Doamne miluiește! Doamne miluiește!)
ICOSUL 8
Tu, care ai venit pe lume în satul Bunești, și ne-ai dovedit și cu fapta că de-acolo ești, tu, care ai pus lumină în sufletele multora cu cuvântul tău luminat de a Domnului stea, roagă-te să mergem și noi pe cerescul drum și binecuvântează-ne, să-ți cântăm așa acum:
Bucură-te, învățător al celor neînvățați care i-ai întrecut pe teologii cei luminați!
Bucură-te, teologul celor simpli în duh, care i-ai ridicat pe români în văzduh!
Bucură-te, că ai publicat, pe ascuns, cărți interzise despre Domnul de Sus!
Bucură-te, că ne-ai arătat Vămile Văzduhului, ca să punem pază gândului și trupului!
Bucură-te, că ai învățat să nu se mai vopsească fețele nefăcute de mâna omenească!
Bucură-te, că ne-ai învățat cum să ne spovedim, ca un pic mai curați să ne-mpărtășim!
Bucură-te, că ucenicii ți-au continuat lucrarea și ți-au răspândit învățăturile în toată zarea!
Bucură-te, că vei duce pe Tărâmul Cereștii Iubiri suflete din două schituri și din trei mănăstiri!
Bucură-te, că vei duce în cer, lângă tine creștini din trei sate, de oameni pline!
Bucură-te, că mereu te vei ruga pentru oricine a citit vreo carte de-a ta!
Bucură-te, că ai răspândit Învățătura oriunde își întinde România făptura!
Bucură-te, Părinte Nicodim Măndiță, ceresc învățător și blândă ființă!
Bucură-te, Părinte Nicodim, demn urmaș al Învățătorului Divin! (De două ori)
Bucurați-vă, flori de lumină ale Veacului ce va să vină! (De două ori)
CONDACUL 9
Cu chipul tău blând și ochii tăi negri și mari ne privești din al timpului calendar, zâmbitor, ca și cum ne-ai citi sufletele și acum când ne despart atâtea amaruri de drum… Noi suntem mlădițele, iar sfinții – seva care împânzește Via. Așa că susură împreună cu noi: Aliluia! (Aliluia! Aliluia! Aliluia!)
ICOSUL 9
Bucurie a inimii, care te-ai așezat între sfinți, privește-ne cum încercăm să fim cuminți, spune-ne cu vocea ta molcomă ceva, ca și când mama ne-ar mângâia… Odihnește-ne în ale rugăciunii tale perne moi și binecuvântează-ne ca să-ți cântăm așa și noi:
Bucură-te, profet al simplității care ai înmiresmat viața cetății!
Bucură-te, pictor de suflete, penel care te-ai atins de cugete!
Bucură-te, Apostolul Bucureștiului, că ai răspândit Cuvântul Domnului!
Bucură-te, rugător al Rugului Aprins, cu sufletul către Domnul întins!
Bucură-te, că ai trecut prin pușcării amare, ca să ne mântuiești cu suferințele tale!
Bucură-te, Stareț al Mănăstirii Antimului, dragoste-a Tatălui și smerenie-a Fiului!
Bucură-te, floare a Bălților răsădită-n pământul Bucureștilor!
Bucură-te, izvor de înțelepciune dăruită celor care-ți veneau din lume!
Bucură-te, propovăduitor al Sfintei Împărtășiri, care Îl aduci pe Hristos întregii firi!
Bucură-te, iubitor al neamului românesc, că după neam vom păși la Tronul Ceresc!
Bucură-te, c-ai cerut bună cuviință în cele pământești și ai vădit nebunia înțelepciunii lumești!
Bucură-te, că și pe fratele tău cel bolnav l-ai adus Domnului, ca pe un crin firav!
Bucură-te, Părinte Sofian, avă de Pateric Egiptean! (De două ori)
Bucurați-vă, flori de lumină ale Veacului ce va să vină! (De două ori)
CONDACUL 10
Ai fost unul dintre deținuții cei mai smeriți, încercând să te ascunzi de toți, ca marii sfinți. Mai niciodată nu vorbeai neîntrebat, iar ce spuneai se dovedea aur adevărat! Știm că ne vei asculta, pentru că tu iubești cerește, așa că șoptește împreună cu noi: „Doamne miluiește!” (Doamne miluiește! Doamne miluiește! Doamne miluiește!)
ICOSUL 10
Sfânt din Giulești, poartă către cele cerești, miros de rugăciune, floare de smerenie, care luminezi întregul București cu a vieții tale miezonoptică și utrenie, binecuvântează aceste cuvinte umile și roagă-te s-avem și noi iubire:
Bucură-te, copilule de cântăreț bisericesc, că de tânăr ți-ai început urcușul ceresc!
Bucură-te, că de la Crăpăturile Vâlcei te-ai ridicat către locul unde sălășluiesc sfinții!
Bucură-te, că ai luptat pentru țara ta, făcând misiune ortodoxă în Transnistria!
Bucură-te, că securiștii te-au băgat în pușcărie pentru o vină pe care nimeni nu părea să o știe!
Bucură-te, că la Periprava, în balta înghețată i-ai îndemnat pe deținuți să intre, cu nădejde curată!
Bucură-te, că Maica Domnului și Sfinții Trei Ierarhi, după cuvântul tău, v-au scos nevătămați!
Bucură-te, sfânt al smereniei și al rugăciunii, care ai păstrat legea tăcerii în fața Minunii!
Bucură-te, că ai profețit moartea ta cu doi ani înainte de a se întâmpla!
Bucură-te, că și soția ta a murit exact atunci când ai profețit!
Bucură-te, că pe unii din cei care vin la moaștele tale, triști, îi întâmpini cu lumina ochilor tăi deschiși!
Bucură-te, că patruzeci de zile a încercat Mănăstirea Frăsinei să dezlege minunea care te ține nedesfăcut în scântei!
Bucură-te, că ți-au făcut dezlegări și doi arhierei dar tu ai rămas la fel de întreg ca și ei!
Bucură-te, Părinte Ilie din Giulești că frumos-mirositor și neputrezit ești! (De două ori)
Bucurați-vă, flori de lumină ale Veacului ce va să vină! (De două ori)
CONDACUL 11
Unde boncăne cerbii, unde se tânguie izvoarele, unde sar cu avânt, peste jnepi, căprioarele, unde s-a înălțat Vulturul, Marele, cădelnițând cu amândouă picioarele, acolo ți-ai trăit și îți trăiești tu România. Dar cântă și-mpreună cu noi Aliluia! (Aliluia! Aliluia! Aliluia!)
ICOSUL 11
Ai privit lumea cu ochi de artist, învăluind totul în nuanțe de ametist. Altfel cântau pentru tine poienele, altfel fumegau munții și stelele… Binecuvântează, Sfinte Radu Gyr, și fă-ți din acestea tămâie și mir:
Bucură-te, că ai hrănit cu poeziile tale o mulțime de suflete ținute sub teroare!
Bucură-te, că stelele tale colindă și azi prin biserici oricât au vrut să-ți închidă versurile în întuneric!
Bucură-te, că Mișcarea Legionară din cer îți va cânta mereu poeziile de giuvaer!
Bucură-te, că lungii ani de necaz te-au făcut sfântul care ești azi!
Bucură-te, că suferința Domnului Hristos ți s-a-ntipărit în ființă, până la os!
Bucură-te, că, după ani lungi de teroare, rănile Lui au devenit rănile tale!
Bucură-te, că te vei întoarce într-o zi și ne vei întâmpina în pridvorul Inimii!
Bucură-te, că ai scris pe ale minții frământări și entorse și ai publicat prin perete, în alfabetul morse!
Bucură-te, că întreaga pușcărie ți-a-nvățat versurile cu parfum de liturghie!
Bucură-te, că te-ai arătat un român neînfricat, un legionar pe care nimic nu l-a zdruncinat!
Bucură-te, că ai fost condamnat la moarte pentru o poezie răspândită în șoapte!
Bucură-te, că la Recursul Ceresc ai primit viața veșnică a celor ce îndrăznesc!
Bucură-te, Sfinte Radu Gyr, al poeziei noastre mir! (De două ori)
Bucurați-vă, flori de lumină ale Veacului ce va să vină! (De două ori)
CONDACUL 12
La Sângereii Bălților ai făcut primii pași, apoi ai ajuns șeful Frățiilor de Cruce din Iași. În ’41 ai fost aruncat în temniță, de atei, iar în ’52 ai plecat dintre noi. Așa ai ars, ca o flacără mare și repede, în al lumii clește, dar acum te rugăm să cânți împreună cu noi: „Doamne miluiește!” (Doamne miluiește! Doamne miluiește! Doamne miluiește!)
ICOSUL 12
Înger, în trup, care ai luminat pușcăriile României cu lumină primită de la Regele Bucuriei, floare de rugăciune, care ai trecut prin timp cu viteza și frumusețea unui cânt, pentru că ecoul muzicii inimii tale va rămâne mereu binecuvântează să cântăm și noi cântecul tău:
Bucură-te, tânăr plin de iubire, de idei și de milă față de toți semenii tăi!
Bucură-te, că îi apreciai pe evrei pentru tot ce am moștenit de la ei!
Bucură-te, că în temnița amărăciunii ai căpătat harul rugăciunii!
Bucură-te, că, prin Rugăciunea Inimii te-ai făcut piatră vie la temelia Bisericii!
Bucură-te, că toți cei care ajungeau lângă tine simțeau puterea care vine din rugăciune!
Bucură-te, că ai încercat să-i aduci la credință pe toți, pe deținuții politici, dar și pe paznici și hoți!
Bucură-te, că surorilor tale le trimiteai adevărate îndreptare!
Bucură-te, că le-ai trimis și la Părintele Arsenie, să capete cuvânt și duh de smerenie!
Bucură-te, că Dumnezeu n-a lăsat să treci prin al Piteștiului ciur blestemat!
Bucură-te, că ai stat acolo cât să te rogi pentru acei pe care diavolul i-a încercat mai presus de ei!
Bucură-te, că medicamentul care putea salva plămânul tău a salvat viața unui pastor evreu!
Bucură-te, că ai știut când urma să mori, iar deținuții au putut să-ți aducă ale lacrimilor flori!
Bucură-te, Sfinte Valeriu, candelă arzând în întuneric! (De două ori)
Bucurați-vă, flori de lumină ale Veacului ce va să vină! (De două ori)
CONDACUL 13
Ai fost aspru cu tine, dur ca fierul și ți-ai călit sufletul cu munca și gerul. Dar cu alții erai blând și le purtai greutățile luând asupra ta corvezile, gălețile… Sfânt care ai căutat Înălțimea, Tăria, spune împreună cu noi: „Aliluia!” (Aliluia! Aliluia! Aliluia!)
ICOSUL 13
Erai doar un copil, Virgil Maxim, când ți-au pus tinerețea într-un sicriu și au trecut-o prin fața ochilor tăi plini de candoare și de scântei… Ca un mai mare al Frățiilor de Cruce, binecuvânteză-ne, să-ți cântăm dulce:
Bucură-te, că încă de pe când erai doar anchetat te-ai gândit că în temniță o să te cunoști cu-adevărat!
Bucură-te, lumină a Pușcăriei Târgșorului smulsă din adolescență și din căldura liceului!
Bucură-te, că ai avut ocazia să fugi din prizonierat, dar tu la lanțuri te-ai întors, împăcat!
Bucură-te, mărturisitor al Frățiilor de Cruce, prin care-ai cunoscut Iubirea Cea Mai Dulce!
Bucură-te, că tinerețea ți-a fost răstignită lângă Hristos și durerea te-a cioplit ca pe un fluier duios!
Bucură-te, că ți-ai purtat crucea cu mare drag și imnul vieții tale i l-ai închinat!
Bucură-te, ucenic al Lui Hristos Dumnezeu, care ne-ai învățat să răspundem cu bine la rău!
Bucură-te, propovăduitor al căsniciei curate, care ne-ai îndemnat să ne ridicăm din păcate!
Bucură-te, că ne-ai cerut să vedem soția netrupește, ca pe o soră, ca pe fiica pe care Dumnezeu o iubește!
Bucură-te, că ai cerut unitate în Mișcare după ce securiștii au aruncat-o în dezbinare!
Bucură-te, „nuntaș al Cerului”, parfum de isihie, că ai dat ființa ta Celui Preaînalt, cu bucurie!
Bucură-te, că ai profețit că dacă voi ați avut răbdare, noi trebuie să cerem să ne dea Dumnezeu îndurare!
Bucură-te, Sfinte Virgil, inimă de copil! (De două ori)
Bucurați-vă, flori de lumină ale Veacului ce va să vină! (De două ori)
CONDACUL 14
Jertfa voastră e temelia României cerești! Fără voi am fi doar niște sparte ferești! Inimile voastre rănite sunt a Domnului pradă, flăcări zvârcolite în vâltori de zăpadă! Fără voi am fi pustii și măcinați de vină! Bucurați-vă! Bucurați-vă, flori de lumină!
Bucurați-vă, flori de lumină ale Veacului ce va să vină!
(Condacul 14 se spune de trei ori, apoi se zice iar Condacul 1, Icosul 1 și se încheie cu rugăciunea are urmează.)
CONDACUL 1
Apostoli vii ai neamului românesc stați azi înaintea Tronului Ceresc purtând rugăciunile noastre în cupe de aur și cerând să fim primiți în al Domnului staul.
Bucurați-vă, flori de lumină ale Veacului ce va să vină! (De două ori)
ICOSUL 1
Sfinți pe care v-a dăruit Dumnezeu acestei țări frământată mereu, ca mângâiere, ca suspin, ca mărturisire a Planului Divin, din înălțimea cerului, din lumina cea necreată, binecuvântați să cântăm, cu inimă curată:
Bucură-te, Părinte Arsenie, și du-ne pe toți la sfințenie!
Bucură-te, Căpitane Ceresc, Arhanghel al neamului românesc!
Bucură-te, Părinte Justin, fulger al Duhului Divin!
Bucură-te, Părinte Cleopa Ilie, dascăl înfășat în veșnicie!
Bucură-te, Părinte Ilarion Argatu, duhovnic blând ca nimeni altul!
Bucură-te, Părinte Daniil de la Rarău, floare de foc a neamului tău!
Bucură-te, Părinte Nicodim, demn urmaș al Învățătorului Divin!
Bucură-te, Părinte Sofian, avă de Pateric Egiptean!
Bucură-te, Părinte Ilie din Giulești că frumos-mirositor și neputrezit ești!
Bucură-te, Sfinte Radu Gyr, al poeziei noastre mir!
Bucură-te, Sfinte Valeriu, candelă arzând în întuneric!
Bucură-te, Sfinte Virgil, inimă de copil!
Bucurați-vă, sfinților poeți din închisori, că ați mângâiat cu ale vorbelor flori!
Bucurați-vă, sfinților legionari, că ați fost mărturisitorii cei mai tari!
Bucurați-vă, sfinților necunoscuți, că prin jertfa voastră i-ați salvat pe mulți!
Bucurați-vă, flori de lumină ale Veacului ce va să vină! (De două ori)
Rugăciune:
Sfinți Apostoli ai României de azi, bărbați care ați stat drepți ca niște brazi în fața vitregiei comuniste, apărând rosturile acestei țări triste, mari făurari de cuvinte și ctitori de mari fapte, ce nu v-ați lăsat duși de alte șoapte decât de cele venite din Cerul Lui Dumnezeu, Care vă este Tată și Arhiereu, ajutați-ne cu puterea pe care v-a dat-o Hristos în toate cele care ne sunt și ne vor fi de folos! Și apărați această țară în prigoana ce stă să vină, ca să se ridice curată la Lumină!
Pentru rugăciunile Preacuratei Maicii Tale, ale duhovnicilor noștri, ale sfinților din acest acatist și ale tuturor sfinților tăi, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul Lui Dumnezeu, ai milă de noi și ne mântuiește!
Nota Autorului (nu trebuie citită cu acatistul):
Acest acatist preamărește douăsprezece dintre cele mai importante personalități ale Ortodoxiei din istoria României contemporane. Doisprezece apostoli ai neamului nostru care au traversat vicisitudinile unei istorii cumplite sau și-au găsit sfârșitul în iureșul ei. Am ezitat multă vreme dacă să nu intitulez cumva acest acatist „Acatistul Apostolilor României de sub comunism”. Am hotărât, totuși, să nu acord o importanță atât de mare comunismului. Comunismul a fost doar una dintre formele prin care stăpânirea întunericului a căutat să acapareze lumea. Acum trăim o alta. Iar mulți dintre sfinții acestui acatist au trăit și această nouă minciună, ba chiar unii s-au ridicat cu dârzenie împotriva ei. Nu i-am spus nici „Acatistul Apostolilor României de Azi” sau al „Sfinților”, cum am vrut la un moment dat, pentru că e o selecție personală, deci limitată la puterile mele sufletești, care nu îmi permit să știu cu certitudine care sunt cei mai mari sfinți ai României de azi. Am preferat un titlu mai poetic, care să individualizeze mai mult acest acatist și să-i confere o anumită libertate artistică. Îmi pare rău că un acatist are limite fizice. Altfel, ar fi meritat să fie aici și Părintele Dumitru Stăniloae, Părintele Arsenie Papacioc, Mărturisitorul Ioan Ianolide, Părintele Visarion Iugulescu, Părintele Nil Dorobanțu, Petrache Lupu, Mărturisitorul Mircea Vulcănescu, Părintele Paisie Olaru, Părintele Ioan Iovan, Părintele Teofil Părăian, Părintele Gherontie Puiu, Părintele Dionisie de la Colciu, Părintele Petroniu Tănase, Înalt Preasfințitul Bartolomeu Anania, Părintele Marcu de la Sihăstria, Părintele Constantin Galeriu, Mărturisitorul Traian Trifan, Mărturisitorul Ioan Gavrilă Ogoranu și câți alții. Și au mai fost și sfinți care nu vor ajunge niciodată în astfel de acatiste, pentru că au trăit ascunși de lume, ca pustnicul Zosima de pe Giumalău, Părintele Gherasim de la Colciu (de a cărui putere duhovnicească nici măcar ucenicul său de chilie nu părea conștient, dar mie îmi dădea răspunsuri la toate întrebările, fără să le rostesc) și alții, numai Dumnezeu îi știe pe aceștia toți. Dar de câte rele nu ne vor fi ferit și aceștia, cu rugăciunile lor? Aceștia toți au fost slujitori ai Domnului Hristos, compatrioți ai noștri cu sufletele însetate de Dumnezeu, prin care Creatorul Lumii s-a coborât la noi. Oameni ieșiți din comun prin care Duhul Sfânt a lucrat asupra neamului nostru. Oricâtă evlavie ar avea la unul sau altul dintre sfinții pe care nu am putut să-i adaug acestui acatist, cititorul va fi nevoit să se rezume la selecția făcută de mine. Știu că se vor naște discuții omenești: câțiva sfinți au fost legionari, unul și poet, altul a îndrăznit să picteze o Biserică Ortodoxă după șablonul inimii sale și după viziunile pe care i le-a arătat Dumnezeu, iar nu după stereotipurile pe care ni le propun grăbiții pictori împinși de la spate de funcționarii din Biserica Ortodoxă Română. Să fie aceste învinuiri pertinente?! Nu cred. Toți cei doisprezece apostoli naționali prezenți în această lucrare au dus vieți exemplare, purtând asupra lor urmele muceniciei sau ale sfințeniei. Iar o lucrare artistică presupune o filtrare personalizată. M-am străduit, totuși, să fiu cât mai obiectiv cu putință. Cred că majoritatea cititorilor vor fi de acord, de pildă, că sfântul care are cea mai mare influență asupra României de azi este Părintele Arsenie Boca. La fel, cred că majoritatea cititorilor îmi vor da dreptate că nu m-am ferit de sfinții Mișcării Legionare, care a fost, de fapt, o mișcare politică nepământească, al cărei scop principal a fost să înalțe neamul românesc la înălțimea Bisericii. Am încercat să fac un acatist care să se citească cu inima. Un acatist prin care lacrimile ființelor noastre să se scurgă în lacrimile acestor sfinți și să fie încredințate, împreună, Lui Dumnezeu. Sper să fi reușit. Nu l-am cunoscut personal pe niciunul dintre sfinții cuprinși în acest acatist (afară de trei dintre cei menționați cu părere de rău în această notă), dar i-am cunoscut pe urmașii lor, credincioși ai zilelor noastre care se îndreaptă spre sfințenie, personalități ale Ortodoxiei despre care poate că altă dată autorul acestor rânduri – sau un alt scriitor – va scrie un alt acatist: Părintele Iulian de la Prodromu, Înalt Preasfințitul Serafim al Germaniei, Părintele Ioan de la Rarău, Părintele Savatie Baștovoi, Părintele Ciprian Grădinaru, Monahul Filaret de la Vatopedu. Și sper să-i văd cândva și pe cei asupra cărora plutește o aură de sfințenie, dar pe care nu i-am cunoscut – Părintele Rafail Noica, Părintele Macarie Beșliu, Părintele Ghelasie Țepeș, Părintele Agapie Corbu și câți alții, o pleiadă de stâlpi ai Ortodoxiei românești care ne dau speranța că și lumea noastră prăpădită de păcate are lumânările ei aprinse înaintea Lui Dumnezeu.
Marius Ianuș 
Parintele Marcu de la Sihastria…